Mariea Crasmaru, prima femeie care a facut turul lumii, a vorbit pentru CANCAN.ro

Mariea Crasmaru, in varsta de 65 de ani, a intrat in Cartea Recordurilor pentru cea mai lunga calatorie parcursa pe jos, ea strabatand intre 1997 si 2001, 120 de tari, ajungand chiar si la cei doi poli. Ideea calatoriei i-a venit dupa ce a citit un articol despre un cetatean roman pe nume Nicolae Ghimpu, plecat pe jos in jurul lumii. Femeia s-a gandit ca poate face si ea acelasi lucru si, cu 600 de dolari in buzunar, a parasit Romania. De-a lungul calatoriei, a fost ajutata cu bani si hrana de comunitatile de romani.

In 1997-2000, ea a facut pe jos turul Romaniei, parcurgand o distanta de 3.510 de kilometri in 114 zile. Apoi, a plecat prin toate tarile Europei. Mariea a plecat sa faca turul lumii strabatand, in total, 120 de tari. Calatoria ei a durat trei ani si jumatate si s-a incheiat in 2001. Mariea Crasmaru a expus, in 2003,  la Muzeul Olteniei din Craiova o parte din cele 20.000 de fotografii pe care le-a facut in timpul calatoriilor sale. In 2000, romanca a fost inclusa in Cartea Recordurilor pentru cea mai lunga calatorie parcursa vreodata de un om pe jos. Mariea Crasmaru are un pasaport cu 154 de pagini.

1. Cum v-ati hotarat sa faceti turul lumii? Nu v-a fost frica ca patiti ceva?

Eram in biroul fototecii de la RECOOP, unde lucram, sute de fotografii, diapozitive si grofotouri trebuiau asezate pe anotimpuri si teme. Luasem o pauza, rasfoiesc revista “Romania Niculae Ghimpu, care se intorsese din inconjurul lumii, strabătuse 5 continente la o varsta destul de inaintata. Intamplarile povestite de el erau dea dreptul captivante. Apoi, intalnirea cu el m-a adus fara sa vreu in proiectul turul Romaniei pe jos. Nea Ghimpu m-a insotit pana in comuna Manastirea, mi-a impartasit din tainele calatoriei, le-am insusit pe toate, mai putin cea de a folosi autostopul sau caruta stopul. La despartire imi scrie in jurnalul oficial, printre altele, ca “sortii au ales bine, drum bun, Mariea, drum bun fatuca„.  O calatorie pe jos nu inseamna sa mergi numai pe jos. Atata vreme cat nu folosesti o forma de deplasare proprie, te numesti calator pe jos. 3510 km parcursi numai pe jos in 114 zile, respectat fiind traseul si data sosirii au constituit o premiera feminina solitara nationala. Cum aceasta calatorie s-a desfasurat sub egida Federatiei de Turism Alpinism, am primit de la domnul general – Ministru al Compartimentului de Resort o diploma pentru merite deosebite aduse si activitatea sportiva. Intre 1 mai si 23 august 1988, devenisem calator si intrasem in frumoasa si speciala familie a Glob Trotterilor Lumii. Invitatia si prezentarea la diverse intalniri era o dovada in plus de apreciere si recunoastere a performantei.

Revolutia m-a facut sa fac turul Europei

Eram la Universitate, era o multime de lume care-si manifesta nemultumirea fata de Regimul Comunist, m-am alaturat lor. Cu totii doream sa traim mai bine, sa scapam de acest sistem, care in ultima vreme ne adusese in pragul disperarii. Afara era frig, nimeni nu il simtea, eram animati de dorinta de libertate, am scandat lozinci alaturi de ceilalti pana am ragusit, in noaptea aceea toti eram frati si surori. Unul dintre demonstranti avea un radio portabil la care incerca sa prinda postul Radio Europa Libera, nu a reusit si am hotarat sa mergem la el acasa, sa auzim ce se intampla in tara. Da, acolo am putut afla evenimentele din tara si ca la granita asteptau camioane cu ajutoare, francezi, germani, şi alte tari erau solidare cu dorinta romanilor de a scapa de comunism. Asta m-a impresionat profund si am hotarat in noaptea aceea ca, daca scap cu bine, plec in Turul Europei sa le multumesc pentru ajutor si solidaritate. In ianuarie 1990, trebuia sa obtin aprobari de la Organizatiile Frontului Salvarii Nationale, pentru proiectul “Turul Europei” ce avea ca mesaj “Romania multumeste Europei si Lumii intregi pentru ajutor si solidaritate aduse Revolutiei Romane”. In februarie 1990, am plecat in Turul Europei. Fara sponsor, cu recomandari de la Ministerul de Externe, Organizatia de Tineret a Frontului Salvarii Nationale, Federatia de Atletism si Ministrul Sportului. Am reusit cu greu sa ating sapte tari, parcurgand peste 8600 de km. Mi-am facut insa datoria, am prezentat mesajul meu de multumire catre Europa Personalitatilor politice si Primariilor oraselor prin care am trecut, le-am inmanat cate o insigna cu semnul victoriei Revolutiei Romane si un esantion in culorile drapelului roman, iar marelui public mi-am facut cunoscuta recunostinta, prin interviuri acordate ziarelor, posturilor de radio si TV. Apoi, am primit gradul de capitan al Corpului Sanitar International Garibaldin, de la domnul General MARIO JOVENE, care a ajutat multi raniti ai Revolutiei Romane din decembrie 1989.

TURUL LUMII PE JOS

Proiectul era indraznet, 214 tari si 7 continente in aproximativ 10 ani. Gratie Valeriei Filimon, legitimatia mea de jurnalist era internationala si mi-a dat sentimentul de spargator de gheata, ca puteam deschide mai usor usile intalnite in drum. Il rugam pe Dumnezeu sa aiba grija de ai mei, sa-mi dea curaj, tenacitate si inteligenta, intelepciune, abilitate, farmec, usurinta de a comunica cu oamenii, rezistenta si forta să trec obstacolele. L-am simtit pe Dumnezeu alaturi inca de la inceput, mi-a oferit in aceasta zi de pornire la drum, toate anotimpurile anului. Dimineata cand am plecat de acasa ploua, iar cand am plecat la drum fulgi mari de zapada cadeau pe asfalt, in pomi, pe case si pe mine, deja pe dum a iesit soarele atat de cald era incat am bagat buza de trening in rucsac.

2. Ce probeleme ati intampinat in timpul traseului?

Prima a fost aceea ca m-au parasit sponsorii principali de la a 2 a tara, insa Dumnezeu m-a calauzit spre altul mai bun, adica ambasadele noastre de pretutindeni. Ei mi-au oferit un loc unde sa ma odihnesc, o farfurie de mancare, facilitate in a obtine vizele pentru tarile ce urma sa le strabat si cheta printre romanii stabiliti in afara. Insa de-a lungul calatoriei, sponsori au fost comunitatile de romani.

3. Ati avut momente in care nu ati avut ce manca?

Nu, niciodata.

4. Ati fost asaltata de oameni, ati intampinat riscul de a fi jefuita in timpul turului?

Am fost asaltata de oameni cu intrebari, felicitari, incurajari.

5. Ati avut momente in care ati vrut sa renuntati la idee?

Da, in tara de foc unde aflasem ca unul din baietii mei a avut un accident grav cu masina. Nu aveam suficienti bani pentru avioane si eram prea departe, strabaterea distantei mari, ma impiedica sa ajung la timp. Doctorul Costescu de la spitalul judetean din Brasov m-a asigurat ca totul este bine, m-a incurajat sa merg inainte. I-am multumit din nou lui Dumnezeu ca fiul meu a scapat cu viata si este intreg. Astfel mi-am continuat drumul spre Antarctica unde am atins Polul Sud.

6. Ce semnifica aceasta experienta pentru dvs?

O astfel de experienta ofera multe, te obliga sa te cunosti pe tine foarte bine, descoperi calitati si slefuiesti defecte, cunosti oameni, culturi, obiceiuri, traditii, relief cu diferite forme, faci cunostinta cu geografia la pas, iti umple sufletul de bogatie spirituala si mintea cu multe, foarte multe informatii.

7. Ati mai incerca sa vedeti lumea la pas?

Nu mai am timp si nici forta necesara. Ii incurajez pe altii sa faca acest lucru. Iti dau cateva nume despre care, sper sa scrii, sa continui un serial cu si despre oameni curajosi, deosebiti, iesiti din cotidian. Stefan Hodi si Ghiorghita, impreuna cu familia lui, au facut performanta pe bicicleta, iar Timotei Rad este primul roman care a facut inconjurul lumii cu autostopul din care ne arata o alta fata a calatoriei, Mirel Magop care se afla pe drumurile Terrei in acest moment, Radu Paltineanu face traversarea Americilor pe bicicleta acum, iar Anton Duma, plus altii. Gabriel Pana lucreaza la un proiect indraznet si promite ca va atinge toate capitalele lumii.

8. La ce ati renuntat pentru a va indeplini visul?

Nu am renuntat, am luat o pauza in a sta aproape de mama, copii si nepotica mea. Am renuntat la viata privata, daca intelegi. Pe mine scria Romania din cap pana in picioare si am hotarat sa o fac cu demnitate, decenta si mandrie.

9. Cum s-a schimbat dvs de cand ati facut inconjurul lumii pe jos?

Vreau sa specific ca sa fie bine inteles: globe-trotter este cel care isi poarta rucsacul in spate si nu are un mijloc propriu de deplasare, el merge pe jos si poate folosi orice forma de transport in comun, sa nu se inteleaga ca a fost numai pe jos nici nu se poate acest lucru. Daca iti spune cineva ca a facut inconjurul lumii numai pe jos, minte, nu se poate, motivele sunt cele financiare, la fiecare 30 de km. Trebuie un popas platit, mancare etc. apoi ai deserturi, distante mari intre localitati, animale salbatice si multe altele. Pai, m-am schimbat, sunt mai bogata spiritual si am un bagaj considerabil de cunostinte.

10. Ce nu se stie despre dvs?

Hahahahaha nu stiu multi ca eu sunt prima femeie din LUME care a facut turul lumii pe jos.

11. Cum este viata dvs in acest moment?

Locuiesc singura intr-o casa pe care nu o simt a mea desii este proprietatea mea. Efortul facut in marea incursiune mi-a adus ceva neplaceri din punct de vedere al sanatatii. A fost facut totul de odata si asta a afectat inima si metabolismul, probabil problemele la picioare se vor face simtite si ele, stiu ca imi spunea nea Ghimpu ca el avea astfel de necaz cu picoarele. Sunt la pensie si e o pensie mica, am prieteni virtuali, pe cei reali ii numar pe degetelle de la o mana. Baietii s-au stabilit in alte tari cu familia lor, iar eu incerc sa imi fac ceva proiecte pt viitor, normal, de supravietuire, e greu in Romania, foarte greu.

12. Sunteti o persoana implinita?

Nu suntem impliniti nici cand trecem in cealalta lume, mereu vor fi neajunsuri.

13. Sunteti recunoscuta pe strada?

Eram cand m-am intors datorita interviurilor din mass media, radio si tv. Acum rar isi mai aduce aminte cineva de isprava mea.

14. Ati intrat in Cartea Recordurilor, cum e pentru dvs aceasta titulatura?

O mandrie, da, sunt mandra ca am reusit sa ridic Romania pe cea mai inalta treapta a calatorilor lumii.

15. Cati ani aveati cand ati inceput traseul pentru a vedea lumea?

46 de ani, eram bunica lui Carmen, prima mea nepoata.

16. Ce ati primit in schimbul acestui record?

Daca te gandesti la bani, nimic, nu mi s-a oferit nici un banut de niciunde. Am primit aprecierea unei categorii de oameni, cei care inteleg ce inseamna a calatorii atat de mult desi unii dintre ei nu au facut-o. O medalie de la ministrul turismului de ambasador al Romaniei in lume, o diploma si medalie de la clubul radio amatorilor din romania (sunt radioamatore cu indicativul YO6GSZ) o decoratie prezidentiala ordinul credincios clasa III a, cea mai de jos dintre toate ruginita de imi este rusine sa o port in piept de ziua nationala a Romaniei.

Larisa Ciuta