Controversa legată de presupusa renunțare a lui Betty Salam la custodia copilului continuă să agite mediul online, iar reacțiile nu au întârziat să apară. În timp ce o parte a publicului a criticat dur decizia artistei, Mihaela Moise a intervenit ferm într-un clip postat pe Instagram, unde a condamnat valul de judecăți și a atras atenția asupra dublului standard aplicat mamelor din România.
Aceasta a explicat că oamenii se grăbesc să arunce cuvinte grele fără să cunoască situația reală, iar reacțiile sunt adesea influențate de prejudecăți înrădăcinate.
În deschiderea mesajului ei, Mihaela a citat reacțiile apărute în presă și pe rețelele sociale, subliniind ipocrizia celor care critică.
„Betty Salam a renunțat la custodia copilului. Titrează CANCAN. Nu știm dacă e adevărat, dar în principal știu că CANCAN-ul are sursele lui foarte bune. Așa. Toate mămicile astea cu super puteri au început să comenteze. „Cum așa? Ce fel de mamă e asta?” Ce nu știu. Băi, dar în schimb, în casă cu bărbații lor „Schimbă-l și tu. Și tu ești tatăl. Dă-i să mănânce. Du-l în parc. Du-te și du-l la școală. Da, bagă și tu aspiratorul. Dar fă și tu”. Adică suntem egali. Dar acum, faptul că un copil rămâne la tată nu mai e egalitate. Ce mamă ești tu de lași copilul la tată, să trăiască cu tatăl.”
În continuare, Mihaela a apărat-o pe Betty, explicând că statutul ei profesional poate influența deciziile legate de copil.
„Bă, Betty Salam este un artist care are concerte, care merge la evenimente. Dacă copilul locuiește, atenție, cu tatăl, asta nu înseamnă că ea nu mai este mamă. Sau e mai puțin mamă decât voi. Eu, una, într-adevăr, mi-aș ține copilul lângă mine. Dar dacă ar sta la tată, care-i problema? L-a lăsat la cămin? L-a abandonat? Ce vă treziți atât de deștepte cu toate să comentați și să aruncați așa cu niște ură și cu niște hate către un copil, că și Betty e un copil, din punctul meu de vedere, care are un copil?”
Aceasta continuă cu o critică directă la adresa celor care cer implicare egală în cuplu, dar nu acceptă ideea că un tată poate fi părinte principal.
„Să aruncaţi cu hate în ea, că și-a lăsat copilul unde? La ta-su. Păi dar de ce îi puneți să vă schimbe copiii de pamperşi? Dar de ce îi puneți să-i facă laptele noaptea? Că „ridică-te și tu că ești ta-su, dar și tu trebuie să faci la fel ca mine. Dar eu am stat două ore, stai și tu două ore. Dar eu m-am jucat cu el astăzi, joacă-te și tu cu el astăzi. Dar eu am băgat aspiratorul, bagă și tu aspiratorul astăzi”. De ce faceți așa? Că voi sunteți mame. Numai voi trebuie să îi creșteți, numai voi trebuie să îi spălați, numai voi trebuie să le dați să mănânce.”
Într-un alt fragment, Mihaela insistă asupra faptului că nimeni nu poate ști ce este mai bine pentru copilul altuia.
„Nu vă mai puneți în pielea altcuiva să judecați, că nu sunteți. N-ai cum să te pui în pielea nimănui. Fiecare știe ce-i mai bine pentru copilul lui. Și nici o mamă de pe lumea asta, sunt și excepții, nu și-ar lăsa copilul așa cum judecați voi că și l-a lăsat Betty. Sunt convinsă că este prezentă în viața acestui copil ca mamă. Și nu uitați că judecați un copil care a rămas de copil fără mamă.”
Mihaela a adus și exemple personale pentru a normaliza ideea că un copil poate prefera uneori compania tatălui.
„Poate Cătălin are mai mult timp, poate poate dedica mai mult timp și ea se ocupa mai mult de muncă. Poate copilul vrea să stea mai mult la tată, e băiat, vrea cu tati, fii-mea vrea numai cu tati, mă întreabă „Când pleci. Când te duci la live, mami, ca să stau cu tati?” De ce? „Tati mă lasă, tati face, tati drege”. Bun. Soțul meu duce copilul la școală. Soțul meu îi dă să mănânce. Soțul meu o schimbă. Și dacă ferească Dumnezeu ar fi să ne despărțim și copilul meu ar vrea să stea cu tatăl, care ar fi problema? Care ar fi problema? Mă face mai puțin mamă treaba asta?”
Mesajul se încheie cu un apel ferm la renunțarea la judecăți superficiale.
„Nu mai judecați, bă, fraților. Nu sunteți în casa omului, nu sunteți în pielea omului. Nu știți care este alegerea cea mai bună pentru copilul altuia. Și cu asta am încheiat. Sper că ați înțeles, dar nu cred. O să începeți și pe aici cu hate. A, dar tu ți-ai lăsat copilul. Nu, nu mi l-aș lăsa. Dar nici nu pot să judec pe cineva care a lăsat copilul la tată. Drepturile sunt egale și la tată și la mamă. Că l-ai ținut în burtă, l-ai ținut în burtă. Însă, fără tată nu puteai să-l ai. Hai, la revedere!”