Mioara Roman: „La Revolutie, Petre era distrus ca s-a interzis vanatoarea”

SALVAT. Din fericire, pe noua iubita, Silvia Chifiriuc, fostul sot al Mioarei Roman (medalion) nu mai este nevoit sa o hraneasca din ceea ce vaneaza Suparare. Cand tara intreaga era in fierbere dupa izbucnirea Revolutiei, la Timisoara, Petre Roman era nervos pentru ca Securitatea si PCR interzisesera vanatoarea, din motive de siguranta In cartea de amintiri pe care o va lansa curand, Mioara Roman relateaza si un episod tinut sub tacere pana in prezent: fostul sau sot avea probleme „arzatoare” in decembrie 1989, cum ar fi imposibilitatea de a mai merge la vanatoare. „Era, daca imi amintesc bine, prin 17-18 decembrie, imediat dupa revolta de la Timisoara, cand Petre m-a sunat de la Politehnica, unde era profesor, si mi-a zis, cu o voce trista, ca avem mari necazuri si ca cei de la partid trimisesera echipe care sa inspecteze salile de curs. Mi-a sarit inima din piept si l-am intrebat daca s-a gasit ceva periculos pe acolo, la care el mi-a raspuns ca nu de asta avem necazuri: tocmai aflase ca se interzisese vanatoarea. Evident, pe fondul evenimentelor, Securitatea si PCR nu voiau sa riste ca oameni inarmati sa umble prin paduri si inghetasera sezonul. Ori, Petre abia astepta sa mearga la vanat, asa cum facea in fiecare an in ajunul Craciunului. Nici nu visa el sa fie premier sau mare revolutionar, asa cum s-a intamplat pana la urma”. In cartea sa de amintiri, „Libertatea ca datorie”, Roman povesteste ca, in vremea comunismului, era obligat sa vaneze pentru a asigura familiei carnea disparuta de pe piata. Desi seamana a istorie romantata, fosta sa sotie spune ca e purul adevar: „erau vremuri grele chiar si pentru cei din C.C., care primeau saptamanal, un pachet, contra-cost, cu un pui, un kil de zahar, un litru de ulei si niste oua. Ca sa avem o masa imbelsugata de Sarbatori, Petre chiar pleca la pescuit si vanatoare, in Delta sau, uneori, in zona unui sat aflat la cateva zeci de kilometri de Bucuresti. In plus, obisnuiam sa practicam si trocuri cu vecinii si cunoscutii: eu le dadeam iepuri, sa zicem, ei ne dadeau gaste sau curcani, numai asa te puteai descurca”. (B.T.I.)