N-o sa crezi asa asemanare! Florin Piersic din Berceni face taximetrie si deseneaza pe pachete de tigari!

Petru Zomant este cel mai sociabil sofer pe care l-am intalnit vreodata. E lesne de inteles dupa ce face prezentarile: “Sunt verisorul lui Florin Piersic, nu vedeti asemanarea?”, si se intoarce. Si asemanarea este evidenta: fix acelasi zambet, aceleasi trasaturi pe care le are si marele actor si, mai presus de orice, domnul Petru are harul povestirii, exact ca maestrul.

“Mai sunt clienti care nu ma cred ca sunt taximetrist, si ma intreaba continuu daca se filmeaza ceva si eu joc un rol de sofer. Si mor de ras, ca nu ma cred pana stau sa le explic toata poezia. Altii imi zic: domnule, dumneavoastra semanatai foarte mult cu… Alain Delon”, se amuza taximtristul care locuieste intr-un apartament modest din Berceni, alaturi de sotie si cei doi copii.

Petru Zomant este un om cu povesti care ar umple o biblioteca, insa cele mai dragi sunt cele pe care le are cu verisorul sau celebru.

“Cu Florin vrobesc aproape zilnic, am mers cu el in America, m-a plimbat peste tot. Florin a zis, daca exista cineva pe lume care ma iubeste, el este primul!”, povesteste barbatul.

“Pe unde am fost, de exemplu, il suna cineva si-I spunea: Florine, hai pana jos. Si el zicea ca nu poate cateodata, si era vorba de bani, si ma trimitea pe mine. Le spunea: vezi ca vine cineva care seamana cu mine”, isi aminteste domnul Petru, cu o privire blanda de artist. Pentru ca, dincolo de “celebritatea” data de verisorul lui, acesta este unul dintre cei nonconformist pictori pe care sigur i-ati vazut pana acum. Petru Zomant este constient ca s-a nascut cu un har care, insa, din pacate, nu-i tine si de foame.

“Pictez de zeci de ani, insa din arta mori de foame. Nu am vrut sa-mi pierd acest talent si l-am exploatat cum am putut. Acasa am multe tablouri, iar in masina, cand stationez, desenez portrete pe cartoanele pachetelor de tigari. Clientii mei sunt uimiti cand le zic ca sunt facute de mine. Am primit si comenzi de la unii care mi-au apreciat munca. Au fost insa si momente cand n-am stiut cum sa reactionez la gestul unor. De exemplu, vedeam ca se mai uita doamnele in retrovizoare la mine, iar la finalul cursei, dup ace imi dadeau banii, ma pupau pe obraz. Nu stiu de ce!”, sustine taximetristul, usor intimidat de amintiri.

(Maria Apostol)