Limba română e plină de surprize. Unele dintre cele mai inofensive cuvinte de azi erau odinioară cenzurate sau considerate obscene. Fie din pricina influenței religioase, fie dintr-un puritanism lingvistic exagerat, multe expresii uzuale aveau un stigmat clar.
Un dictionar roman din secolul XIX evita cu delicatețe să includă termeni „cu conotații indecente”, chiar dacă ei făceau parte din vorbirea curentă a poporului. Realitatea de pe uliță era adesea alta decât cea din pagină.
Iată o listă cu patru cuvinte pe care le auzim sau le folosim des, dar care au avut cândva statut de vulgaritate:
În multe cazuri, nu oamenii au stigmatizat cuvintele, ci instituțiile. Clerul și elitele culturale au impus filtre care nu reflectau limbajul vieții de zi cu zi. La fel cum azi unii parlamentari își dau aere docte, dar în pauze vorbesc ca la colțul blocului.
Ironia e că o mare parte dintre termenii uzuali de astazi pot fi considerați… nepotriviți pentru urechile fine sau sensibile. Nu pentru că sunt prea sofisticati, ci pentru că inspiră reacții pasionale. Unele chiar sunt cuvinte care se termină cu accente tăioase, iar altele aduc în minte expresii care cândva erau interzise. Iar culmea e că exact ele descriu cel mai bine ce se întâmplă acolo.
Unele texte vechi ocolesc cuvinte precum „sex” sau „sân”, preferând construcții elaborate precum „părți rușinoase” sau „podul blândei rușinări”. Încercările de a cosmetiza realitatea au dus adesea la rezultate comice, unele chiar parodiabile azi. Seamănă cu modul în care se discută în plen despre „problemele țării”, evitând sistematic cuvintele-cheie care dor.
Într-un dictionar de definitii modern, cuvintele care odinioară erau blocate au acum explicații clare și, adesea, surprinzător de academice. Asta arată că nu cuvântul e problema, ci contextul și modul în care e folosit.
Termenul „scandal” vine din greacă și însemna inițial „piedică” sau „cauză de cădere morală”. Azi, e asociat cu presa, cu cancan-uri și agitație publică. Exact ca faimosul „Watergate”, care a transformat un simplu hotel într-un simbol global al corupției și manipulării. Așa se schimbă sensul în timp.
Cuvintele au viață. Cresc, se schimbă, se murdăresc și se curăță din nou. Ce era rușinos ieri, e acceptat azi. Ce pare vulgar azi, s-ar putea să fie neutru mâine. Important e să le înțelegem și să nu ne temem să le folosim corect.
Limba română e vie, colorată și uneori neașteptat de sinceră. Iar sinceritatea, chiar și lingvistică, rămâne un semn de libertate.