(P) „Odiseea” de cartier! Penelopa are 108 pețitori, Polifem vinde telemea, iar Ulise vine cu sacoșa de rafie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dacă Homer s-ar fi născut în București și ar fi scris „Odiseea” între o ședință de bloc și o bere la terasa din colț, probabil că epopeea ar fi arătat cu totul altfel. Ulise ar fi fost un băiat plecat de douăzeci de ani de acasă, Penelopa ar fi avut frigiderul golit de 108 pețitori, iar Polifem ar fi fost patronul unui magazin de cartier, cu telemea la kilogram și datorii trecute pe caiet. Iar când eroul nostru s-ar fi întors, cu sacoșa de rafie în mână, ar fi descoperit că nici ciclopii, nici sirenele nu se compară cu viața la bloc.

Ulise, băiat de cartier, plecat douăzeci de ani după o combinație la Troia

Să ne imaginăm că Itaca nu mai este o insulă din Grecia, ci un cartier bucureștean, undeva între o piață agroalimentară, trei păcănele și o terasă unde se discută zilnic despre fotbal și politică. Aici locuiește Ulise, băiat gospodar, cu nevastă frumoasă, copil și apartament proprietate personală. Într-o bună zi, pleacă la Troia, unde se băgase într-o combinație militară cu niște greci. Treaba trebuia să dureze puțin, dar s-a lungit zece ani. După care, în loc să vină direct acasă, omul mai face încă zece ani pe drum.

Douăzeci de ani! În București, dacă lipsești douăzeci de minute de lângă locul de parcare, riști să-l găsești ocupat. Darămite să dispari două decenii. Între timp, Penelopa a rămas să țină casa, să-l crească pe Telemah și să le explice vecinelor că bărbatul ei nu a fugit cu alta, ci este plecat cu treburi. „Da, dragă, vine. A zis că ajunge. A avut niște probleme cu navigația.”

Vrei să afli de ce i-au trebuit lui Ulise douăzeci de ani să se întoarcă la nevastă? Citește „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, și descoperă aventurile care au transformat un drum spre casă într-o epopee.

Polifem, patronul de la alimentară. Are telemea bună, dar nu dă bon fiscal

Prima belea serioasă apare când Ulise intră cu băieții într-un magazin alimentar. Patronul, Polifem, un malac cu un singur ochi, ține în spate un depozit plin de brânzeturi. Omul mulge oi și capre, face caș și telemea, iar despre ospitalitate are o părere personală: cine intră neinvitat riscă să nu mai iasă.

Vrei să citești povestea adevărată din spatele acestei comedii de cartier? Descoperă „Odiseea” lui Homer, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Află cum s-a întors Ulise în Itaca, cum i-a înfruntat pe pretendenți și cum l-a recunoscut Penelopa după douăzeci de ani.

Ulise, care în loc să-și vadă de drum se apucă să inspecteze marfa, ajunge încuiat în magazie cu tovarășii săi. Polifem nu este genul care să rezolve conflictele prin reclamații la Protecția Consumatorului. În original, îi mănâncă pe câțiva dintre musafiri.

Dar băiatul nostru are școală. Scoate vinul, îl cinstește pe patron până îl adoarme și, când este întrebat cum îl cheamă, răspunde senin: „Nimeni”. După ce Ulise îl orbește și fuge, Polifem începe să urle după ajutor. „Cine ți-a făcut-o, mă?”, întreabă vecinii. „Nimeni!”, răspunde ciclopul. „Păi, atunci, ce țipi, bă, ca disperatul?”

În cele din urmă, Ulise scapă ascuns sub berbeci. O metodă de evacuare mai puțin obișnuită, dar eficientă. Numai că, odată ajuns în siguranță, îl mănâncă limba și îi strigă patronului cum îl cheamă de fapt. De aici i se trag alte necazuri. Morala de cartier: dacă ai scăpat dintr-o belea, nu te întoarce să faci mișto de omul păgubit.

Circe are salon la parter, iar sirenele cântă la terasa din colț

Drumul spre casă continuă și Ulise ajunge la salonul unei doamne pe nume Circe. Firmă luminoasă, perdele elegante, atmosferă misterioasă. Băieții intră primii și, după o vizită la patroană, se trezesc transformați în porci. La propriu, că așa scrie Homer. Ulise reușește să reziste vrăjilor, dar tot rămâne un an la Circe. Penelopa, acasă, încă așteaptă. Dacă ar fi existat WhatsApp, probabil că ultimul mesaj de la el ar fi fost: „Plec acum, iubire, mai am o singură oprire.”

După Circe, urmează sirenele. În varianta bucureșteană, acestea cântă la o terasă de pe traseu, unde muzica se aude până la trei blocuri distanță. Ulise știe că, dacă oprește, s-a terminat cu întoarcerea acasă. Așa că le cere băieților să-i astupe urechile și să-l lege bine, ca să nu poată coborî la primul refren.

Descoperă în „Odiseea” de la Editura Litera cum reușește Ulise să scape de vrăjile Circei și de cântecul sirenelor. Citește primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” și vezi de ce ispitele de acum aproape 3.000 de ani seamănă surprinzător de mult cu cele de astăzi.

Penelopa are 108 pețitori. Au ocupat sufrageria și au golit frigiderul

Între timp, acasă, situația a scăpat complet de sub control. Penelopa are 108 pretendenți care s-au instalat în gospodărie și trăiesc pe spinarea familiei. În versiunea de București, indivizii stau toată ziua în sufragerie, se uită la meciuri, comandă mici și își dau cu părerea despre cine ar trebui să fie noul bărbat al casei.

Unul a pus stăpânire pe telecomandă, altul a ocupat balconul, iar câțiva au început să întrebe dacă nu se poate sparge peretele dintre bucătărie și sufragerie. Administratorul a venit de trei ori să întrebe de ce sunt atâția oameni declarați la întreținere.

Penelopa încearcă să-i amâne. În epopee, promite că își va alege un soț după ce termină de țesut un giulgiu, dar noaptea desface ceea ce lucrase ziua. În varianta de cartier, femeia le spune că nu ia nicio decizie până nu termină renovarea apartamentului. Ziua pune faianța, noaptea o scoate. Meseriașii sunt disperați, dar pețitorii încă speră.

Ulise apare cu sacoșa de rafie. Singurul care îl recunoaște este câinele

Într-o dimineață, după douăzeci de ani, Ulise intră în cartier. Nu vine cu limuzină, nu anunță pe Facebook și nu dă interviuri. Are haine ponosite, o sacoșă de rafie și aerul unui om care a văzut multe la viața lui.

Ca să afle cine i-a rămas credincios, se dă drept cerșetor. Trece pe lângă magazinul din colț, unde nimeni nu-l bagă în seamă, și ajunge la propria casă. Acolo, singurul care îl recunoaște imediat este Argos, câinele său bătrân.

Înăuntru, petrecerea continuă. Pretendenții mănâncă, beau și îl iau peste picior pe necunoscut. Ulise înghite în sec, studiază situația și așteaptă momentul potrivit.

În „Odiseea”, lucrurile se termină sângeros: eroul își folosește arcul pentru a-i ucide pe pretendenți. În varianta noastră de București, ar fi mai înțelept să cheme poliția și să-și recupereze apartamentul prin mijloace legale. Că una este să fii rege în Itaca antică și alta să dai explicații la secție, în 2026, pentru ce s-a întâmplat în sufragerie.

Penelopa îi cere să mute patul. Ulise își dă seama că a ajuns, în sfârșit, acasă

După toată tevatura, Penelopa tot nu este convinsă că individul cu sacoșa de rafie este soțul ei. Douăzeci de ani sunt douăzeci de ani. Așa că îi pregătește un ultim test: îi cere să mute patul matrimonial.

În epopeea lui Homer, patul este construit în jurul trunchiului unui măslin viu, iar Ulise știe că nu poate fi mutat fără să fie distrus. În varianta de bloc, probabil că omul l-a făcut cu mâna lui în jurul unei grinzi de rezistență.

„Cum să-l mut, femeie? Păi eu l-am făcut acolo! Trebuie să dărâmăm jumătate de apartament!”

Atunci Penelopa îl recunoaște. Numai bărbatul ei putea să știe secretul patului. Cei doi se îmbrățișează, iar Ulise înțelege că, după războaie, ciclopi, vrăjitoare și furtuni, a ajuns în sfârșit acasă.

Rămâne, totuși, o ultimă problemă: administratorul îl așteaptă cu întreținerea restantă. Și cu întrebarea pe care o pune orice român când vede pe cineva întors după douăzeci de ani: „Bine, mă, și tu pe unde ai umblat atâta?”