Au fost împreună, au bifat bani, relații și apariții publice care n-au putut fi ignorate, iar fotografia de față rămâne una dintre cele mai grăitoare dovezi. Mădălina Dorobanțu și Matei Stratan, surprinși acum 20 de ani într-un decor monumental, rece și neprietenos, par două personaje scoase din filme diferite, aduse forțat în același cadru.
Să începem cu el, că e mai simplu. Matei Stratan arată ca un școlar îmbătrânit înainte de vreme, rămas repetent la viață, cu o aură de elev model care a învățat pe de rost lecția discreției, dar a uitat să o aplice. Costumul e corect, cravata la locul ei, postura rigidă — genul de tânăr care pare mereu în pragul unei ședințe cu părinții sau, mai grav, în pragul hepatitei metaforice a vieții mondene. El ca el, dar lângă el defilează Mădălina Dorobanțu într-o apariție care pare decupată din clipul Thriller al lui Michael Jackson, varianta balcanică.
Ținuta ei ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Rochia este un obiect neidentificat: e lucioasă de zici că e latex, dar în același timp pare mătăsoasă, are decupaj, o culoare dubioasă și o textură care nu se hotărăște ce vrea să fie când va crește mare. Peste toate tronează piesa de rezistență: papucii. Papuci purtați cu haină de blană. Expresia asta ar trebui să intre în manualele de modă: papuci și haină de blană – Mădălina Dorobanțu, fashion icon acum 20 de ani. Nici dacă erau sandale nu era bine, dar aici nu știm exact ce sunt — cert e că sunt acolo, sfidători, ca o palmă dată bunului-simț vestimentar.
Cerceii par furați direct din filmul Șatra, machiajul e de Halloween, pare că asistăm la un Crăciun distrus de scheleți iar tot tabloul este amplificat de holul rece, de marmură și granit, al Casei Poporului, unde gresia lucioasă reflectă perfect dezorientarea stilistică a momentului. Un cuplu, o poză, două lumi care n-au vorbit niciodată aceeași limbă.

Dincolo de modă și dezastru stilistic, relația dintre Mădălina Dorobanțu și Matei Stratan a fost una în care calculele au cântărit cel puțin la fel de mult ca sentimentele. El – o tapă de bani și relații, crescut într-o familie cu averi greu de pronunțat fără să îți tremure vocea, ea – o femeie cu acces real la lumea cluburilor, a vedetelor și a nopților unde se fac și se desfac destine mondene. Se spune că Dorobanțu l-a propulsat în „lumea bună”, dar Matei a vrut mai mult: nu doar să fie invitat, ci să fie patron, nu doar iubitul patroanei, ci proprietar cu acte în regulă. Când acțiunile n-au venit, nici relația n-a mai avut viitor.
Ruptura a fost rapidă, iar tranziția aproape comică: de la Mădălina Dorobanțu la Mădălina Ghenea. Același prenume, altă ligă, alt nume de familie. Dacă Dorobanțu venea cu clubul, conceptul și noaptea bucureșteană, Ghenea a venit cu Italia, filmele, iahturile și discreția impusă de familie. Coincidență sau nu, tatăl lui Matei n-a fost încântat nici de una, nici de cealaltă, semn că problema nu era femeia, ci expunerea. Așa că Ghenea a fost rugată să fie mai discretă, iar Matei a rămas același personaj prins între bani, femei puternice și dorința de a nu deranja prea tare establishmentul familial.
Între timp, Dorobanțu și-a văzut de drum. Clubul Gaia a devenit un brand, nu doar un loc de pierdut nopțile, iar ea s-a repoziționat drept creatoare de modă și femeie de concept. Culmea ironiei? Astăzi pare mai tânără decât ieri. O adevărată epidemie în rândul vedetelor: fețe care se întorc în timp, obraji care ignoră gravitația, priviri din ce în ce mai netede. Or fi operațiile? Or fi filtrele? Or fi machiajele cu aromă de bisturiu? Nimeni nu știe sigur. Cert e că Dorobanțu arată acum mai rafinată, mai controlată și mai puțin dispusă să iasă din casă în papuci și blană. Evoluție? Cu siguranță. Lecție? Poate. Sau doar încă o dovadă că, în lumea mondenă, timpul nu trece, se negociază.