Povestea incredibilă a unei tinere care era să moară, iar când a sunat la 112 nu a fost luată în serios: „Mi-au spus că sunt beată”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Oana are o poveste de viață ce merită și trebuie spusă. La vârsta de 27 ani, tânăra a suferit un AVC (accident vascular cerebral), care i-a dat viața peste cap și a făcut-o să vadă lucrurile diferit de cum era obișnuită. Povestea tinerei, pe larg, în articolul de mai jos. 

Are 29 de ani și a trăit cât trăiesc alții într-o viață. În urmă cu doi ani, când avea 27 de ani, Oana a suferit un accident vascular cerebral care i-a schimbat complet cursul vieții.

AVC-ul a făcut-o să-și piardă simțurile feței, partea dreaptă a paralizat, inclusiv fața, mâinile și picioarele. Nu mai putea nici să vorbească, iar acela a fost momentul în care a ales să sune la 112.

„Când am sunat la 112, bâlbâind ce mi s-a întâmplat, mi-au spus că sunt beată. Eram așa furioasă! Mi-au zis apoi că nu au ambulanțe și dacă mă aduce cineva, foarte bine. Nu am vrut să mă duc, pentru că mă așteptau niște oameni reci, insensibili, neprietenoși și eu eram fragilă, din cauză că nu aveam abilitatea să vorbesc”, a declarat Oana, citat de Hotnews.

Când a ajuns la spital pentru a primi ajutor, tânăra a crezut că medicii îi vor oferi o pastilă și așa își va recăpăta limbajul. Nici pe departe. În timp ce stătea întinsă pe patul de spital, Oana i-a auzit pe medici cum spuneau că trebuie rasă în cap pentru a putea efectua operația. Acela a fost momentul în care a simțit că i-a căzut cerul în cap și s-a gândit chiar să fugă din spital.

Oana, tânăra care a suferit AVC și care a trebuit să meargă singură la spital, pentru că nimeni nu o lua în serios / (sursă foto: Facebook)

(CITEȘTE ȘI: O nouă tragedie la Spitalul de Urgențe din Focșani. Cătălina, o tânără de 17 ani, a murit după o operație de cezariană)

A trebuit să meargă de una singură la spital

Din cauză că nu putea vorbi, nimeni nu a luat-o în serios când a sunat la 112. A trebuit să meargă de una singură la spital, pentru a lupta pentru viața ei.

„Nu mai puteam spune nici da, nici nu. Firea mea pozitivă nu m-a lăsat nici atunci, credeam că o să plec după ce îmi vor face niște analize. Dar când am auzit conversația lângă patul meu «știi, o să ne trebuiască lamă de ras, ca să o radem în cap», am început să plâng furios și cu frustrare că nici măcar nu știam ce mi se întâmplă. Eram atât de speriată, încât am încercat să fug din spital, dar m-au adus înapoi asistentele”.

Tot acel episod din viața ei a făcut-o să renunțe la pasiunile ei: salsa, snowboardul și plimbarea cu bicicleta.

„Am intrat în operație cu zâmbetul pe buze, știind că o să mă întorc. Am fost fericită că am scăpat și șocata că am paralizat pe jumătate de corp. Salsa, snowboardul, bicicleta a trebuit să le pun pe pauză.”

Acum, Oana este bine. Recuperarea continuă, însă este fericită că și-a recăpătat puterea de a vorbi, de a-și folosi mâinile și picioarele și să simtă că trăiește, la fel cum făcea și înainte să aibă parte de toată această întâmplare.

„recuperarea, care continuă și astăzi. Fericirea, când am mers pentru prima oară, nu se compară cu nimic. Când am mâncat pizza fără să îmi mușc limba, când am mângâiat o pisică cu mâna mea rănită și când am pronunțat “mami” – toate acestea m-au adus din nou la viață. Și, mai ales, mă bucur că nu am uitat gramatica limbii române”, a spus Oana, potrivit sursei menționate.