România este renumită nu doar pentru frumusețea peisajelor sale montane, ci și pentru sporturile de iarnă. Prima pârtie de schi din țară a fost mai mult decât un simplu traseu acoperit de zăpadă: a marcat începutul unei tradiții care urma să transforme munții Carpați într-o destinație populară pentru pasionații sporturilor de iarnă din toată Europa. CANCAN.RO vă prezintă povestea primei pârtii de schi din România.
Tradiția sporturilor de iarnă în România este una de dată recentă, în ciuda faptului că relieful muntos ocupa şi în Vechiul Regat o pondere semnificativă. Importul acestor sporturi s-a făcut sub forma modalității de a petrece timpul liber iarna de către clasele aristocratice. Începutul a fost promiţător, însă rezultatele se lasă aşteptate şi astăzi.
În România, sporturile de iarnă prezintă o evoluție complexă. În București și în alte regiuni ale Vechiului Regat, patinajul, schiul, bobul și hocheiul pe gheață au fost popularizate în mediile aristocratice. Familia Regală a avut un rol esențial în acest proces. Prințul moștenitor Carol a susținut activitatea Federației Societăților Sportive din România, fondată în 1912. Viitorul rege Carol al II-lea era un entuziast schior, surprins frecvent schiind alături de fiul său, Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia. Alți membri ai Familiei Regale au împărtășit, de asemenea, pasiunea pentru schi, principesa Ileana participând, ca studentă a Academiei Naționale de Educație Fizică, la taberele de iarnă de la Predeal.
În anul 1909, în zona Brașovului, s-a desfășurat prima competiție de schi din România, reprezentând un moment semnificativ pentru acest sport. Două ani mai târziu, în 1911, s-a organizat prima cursă oficială de coborâre pe masivul Postăvaru. Tot în acel an, în Sinaia, a avut loc „Marele Premiu al Schiorilor”, o competiție pe o distanță de 400 de metri, desfășurată pe pista de bob.
Istoria primei pârtii de schi din România este strâns legată de orașul Brașov și de împrejurimile sale montane. În deceniul al treilea al secolului XX, schiul era perceput ca o activitate inedită și aventuroasă, preponderent practicată de tinerii din familii prospere, reveniți din stațiuni austriece sau elvețiene, aceștia aducând cu sine tehnica și echipamentul specific. Prima zonă amenajată corespunzător se găsea pe versantul Postăvaru, în Poiana Brașov, și constituia un loc de întâlnire pentru iubitorii sporturilor de iarnă, dar și pentru vizitatorii în căutare de aventură. Traseul original al primei pârtii nu era deloc complex în comparație cu standardele actuale. Era mai mult o cărăruie naturală, cu segmente înclinate și curbe provocatoare, care puneau la încercare talentul și curajul schiorilor începători. Fără telescaune și instalații mecanice, accesul avea loc pe jos sau cu sania, iar echipamentul era modest: schiuri din lemn, legături simple și cizme grele.
Odată cu creșterea popularității schiului, infrastructura s-a dezvoltat treptat. Între anii 1930 și 1940, s-au construit primele cabane și restaurante montane în Poiana Brașov, iar opțiunile de cazare au transformat zona într-o destinație populară nu doar pentru sportivi, ci și pentru turiști în căutare de peisaje de iarnă și aer proaspăt de munte.
Înainte de dezvoltarea stațiunilor moderne, drumul de pe Postăvaru era un simbol al aventurii și al libertății, îndemnând numeroase generații să descopere munții și să se bucure de sporturile de iarnă.
În prezent, Poiana Brașov și pârtiile sale moderne atrag anual mii de turiști, însă originile sportului în România sunt adânc înrădăcinate în acea primă pârtie modestă.