Când Mihai Albu umbla în papuci. Rocker de sus, Istanbul de jos

În arhiva CANCAN.RO nu cauți poze, le lași pe ele să te găsească. Așa a ieșit la lumină o fotografie din 2004 cu Mihai Albu, prinsă literalmente în tocul cui al unei colege, care scotocea după ziare vechi. Când a ieșit din depozit, poza atârna agățată de toc ca un breloc al modei românești. Am luat-o, am șters praful de pe ea și am avut revelația: rocker sus, bazar jos. Un designer de pantofi celebri. În papuci.

Rocker de sus, Istanbul de jos

Se întâmplă rar ca o imagine să vină singură la redacție. Nu pe mail, nu pe WhatsApp, nu în plic galben, ci înfiptă artistic într-un toc de 12. Colega noastră, echipată regulamentar pentru arhivă, cu pantofi de atac și nervi de scotocit prin istorie, a ieșit cu o poză lipită de toc. O poză mică, îngălbenită, cu anul 2004 notat discret. Ne-am uitat la ea și, după două secunde de „stai așa”, l-am recunoscut: Mihai Albu.

Dacă te uiți la fotografie de sus în jos, ești convins că omul se pregătește să urce pe scenă cu Guns N’ Roses. Geacă de motociclist, tricou negru de rocker, blugi care țin cu casa rockului, atitudine de „nu mă deranja, sunt artist”. Totul respiră rebeliune, cool, nonconformism, viață de noapte și țigări fumate cu talent. Doar că, sub blugi, realitatea se rupe spectaculos. În loc de bocanci, cizme de cowboy sau măcar niște adidași negri, apar- papucii! Papuci serioși. Papuci de bazar. Papuci de parcă omul a coborât dintr-un autocar direct în Istanbul, la tarabe.

Nu sunt flip-flops, nu sunt papuci de piscină, sunt genul de papuci care ne arată „cartofii” lui Mihai Albu. Papuci care spun: „Fac pantofi de lux, dar azi mi-e lene”.

Platou de filmare sau pauză de țigară?

În spate se vede clar o piscină sau o fântână arteziană goală. Platou de filmare, cel mai probabil. Cameramanii sunt în pantaloni scurți, sandale, papuci, semn clar că e vară. Mihai Albu fumează. Dacă nu i-ai ști fața, ai zice că e unul dintre ei, un cameraman aflat în pauza de țigară, care a lăsat cablurile jos și a zis „revin”. Nimic din imagine nu ne spune că avem de-a face cu un  „designer de talie internațională”, ci mai degrabă „băiat relaxat, venit cu treabă, dar nu chiar”.

Cum ajunge un viitor icon al pantofilor în papuci

Paradoxul e delicios. Omul care avea să ajungă în Cartea Recordurilor cu tocuri de 37 de centimetri, omul care avea să creeze pantofi pentru vedete, mirese, filme și olimpiade, stă în 2004 pe un platou, în papuci, ca la piață. Dar ca să înțelegi poza, trebuie să înțelegi traseul.

Mihai Albu nu s-a născut designer. A fost student la Arhitectură, într-o perioadă în care admiterea era sport extrem, cu 30 de candidați pe un loc. După două încercări ratate, era gata să renunțe. Atunci a apărut Dinu Patriciu, profesor exigent, mentor dur, om care nu te lua de mână, ci te arunca în apă și vedea dacă înoți.

Meditațiile cu Dinu Patriciu aveau loc într-un subsol din zona Romană. Două ore, de două ori pe săptămână, desen, desen tehnic, nervi, concentrare. Mihai Albu era orfan de tată de la 16 ani, familia nu stătea pe bani, iar meditațiile costau. A făcut mărțișoare, felicitări, portrete, a lucrat sezonier pe litoral, a pregătit terenuri de tenis, doar ca să poată plăti fiecare lecție. A intrat. În 1984. A trecut prin foc, dar cumva a reușit.

De ce pantofii lui sunt arhitectură pură

Albu spune clar că n-a ridicat case, dar a construit structuri. Pantofii lui nu sunt doar frumoși, sunt calculați. Au rigoare, echilibru, rezistență. Sunt arhitectură purtată. De aici și contrastul din poză. Omul care gândește milimetric, care știe ce înseamnă greutatea și echilibrul, își permite, din când în când, haosul. Papucii sunt rebeliunea lui mică.

În anii următori, Mihai Albu ajunge să prezinte colecția „Teutonica” într-un monument de arhitectură din Brașov, cu jazz, manechine, scandaluri, soția lui, Iulia Albu selectând fetele și ridicând sprâncene. Ajunge să creeze pantofi pentru Steven Seagal, pentru filmul „The Harvester”. Face și botoșei cu 100 de cristale Swarovski pentru botezul fetiței lui Adrian Mutu.

Mutu se hotărăște apoi să își lanseze o linie proprie de încălțăminte. Detaliile au fost stabilite în Italia, la botezul fiicei lui Mutu, unde Mihai Albu a fost invitat,  iar pentru început s-a ales un singur model, o reinterpretare a celebrelor „western boots”, realizate din piele întoarsă, în culori combinate, cu toc mic, bot rotunjit și un mic briliant- porecla lui Adi Mutu- ca semn distinctiv. Mutu dădea startul și își comanda apoi 30 de perechi pentru uz personal, în variante de pantofi, ghete și cizme, prețul urmând să fie stabilit ulterior, într-o linie gândită clar pe exclusivitate și design premium.

Tot în acea perioadă, pe val, Mihai Albu primește și comandă de încălțăminte  pentru lotul olimpic al României, devenind partener oficial al lotului.

Și totuși, undeva, în arhivă, rămâne poza în papuci, ca o ironie fină.

Iulia Albu, scandaluri și eleganță paralelă

În 2004, Iulia Albu nu plimba încă găina prin oraș, dar standardele erau deja sus. Mergea la castinguri în locul lui Mihai ALbu pentru a alege manechinele ce urmau să defileze pentru el. Iulia le lăsa pe fete să aștepte apoi începea scandalul, le găsea defecte, toate erau cam grase, doar talia ei era perfectă.  Contrastul dintre imaginea publică și viața reală era deja prezent. El, rocker în papuci. Ea, etalon de talie perfectă. România mondenă în forma ei pură. Avea să urmeze curând divorțul.

La tribunal, când s-a pronuțat divorțul, cei doi au mers „de mână” și au bifat chiar și un sărut care a lăsat impresia că lucrurile s-au încheiat amiabil. Imaginea idilică s-a spart însă rapid, după ce între cei doi a apărut un conflict neașteptat. Potrivit apropiaților, Mihai Albu i-ar fi cerut Iuliei actele mașinii, i-ar fi confiscat autoturismul și i-ar fi dezactivat abonamentul de telefonie, gesturi care au luat-o complet prin surprindere. Dezamăgită și afectată, Iulia le-ar fi spus prietenelor că nu se aștepta la o asemenea reacție din partea fostului soț, iar până își va cumpăra o nouă mașină, se deplasează exclusiv cu taxiul. Legenda spune că atunci a început să umble cu găina prin mijloacele de transport în comun.

O ultimă privire

Privim acum poza, la finalul articolului. Frumușica stă acolo, agățată de toc în arhivă, ca o dovadă că drumul spre lux nu începe mereu cu pantofi lustruiți, ci uneori cu papuci de bazar, o țigară fumată pe fugă și un platou de filmare unde nimeni nu bănuiește ce va urma. Mihai Albu nu era atunci un brand, un record din Guinness sau „arhitectul pantofilor”, ci un tip care mergea comod pentru că știa că mai are mult de mers. De-aia poza nu-l ironizează, ci îl prinde exact în punctul ăla sincer, dintre „încă nu” și „o să vedeți voi”.

CITEȘTE ȘI: Rita Mureșan intră la Casino. Viața unei regine care n-a jucat niciodată pe mize mici

Cum arăta Denis Ștefan în 2005. Căpitanul romantismului TV, prins între artă, pasiune și un pahar cu vin