În bucătăriile mănăstirilor, mâncarea de post nu este doar hrană pentru trup, ci și o lucrare a răbdării și a cumpătării. La Mănăstirea Botoș, doamna Grațiela păstrează cu grijă rânduiala vechilor rețete, gătite simplu, din darurile pământului, dar pline de gust și lumină. Astăzi ne învață cum se pregătește un borș de fasole cu hribi, o mâncare de post așezată, hrănitoare și potrivită pentru zilele de înfrânare.
Pace și lumină, dragi prieteni ai bucatelor de post și ai inimii cumpătate!
La Mănăstirea Botoș, doamna Grațiela ne pregătește astăzi un borș de fasole cu hribi, așa cum se făcea odinioară în casele gospodarilor și în chiliile mănăstirești. Este o mâncare simplă, dar plină de mireasmă și de rost, pregătită cu răbdare, cu gând bun și cu mulțumire pentru darurile pământului.
În vremuri de post, astfel de bucate sunt nu doar hrană pentru trup, ci și prilej de liniștire a sufletului. O oală de borș cald adună oamenii la masă și amintește de rânduiala vieții simple, în care fiecare ingredient își aduce partea de binecuvântare.
Pentru acest borș de fasole cu hribi, doamna Grațiela folosește câteva ingrediente simple, dar pline de gust:
5 litri apă
3 morcovi
1 păstârnac
1/2 țelină
2 cepe
1/2 kg fasole
1/2 kg hribi
sare
piper
leuștean
500 ml borș
Pregătirea fasolei
Dacă fasolea este uscată, aceasta trebuie mai întâi spălată bine și lăsată la înmuiat în apă rece peste noapte. A doua zi, apa se aruncă, iar boabele se clătesc din nou cu apă curată.
Fasolea se pune apoi la fiert într-o oală cu apă și se lasă să clocotească aproximativ zece minute. Prima apă se aruncă, iar peste fasole se adaugă apă curată. Această rânduială ajută ca mâncarea să fie mai ușoară pentru stomac.
Pregătirea legumelor
Între timp, legumele se curăță și se spală cu grijă. Morcovii se taie rondele, iar păstârnacul și țelina se taie cubulețe potrivite. Cepele pot fi tocate mărunt sau lăsate întregi, după cum este obiceiul fiecărei gospodării.
Într-o oală încăpătoare se pun cei cinci litri de apă, iar fasolea scursă se adaugă înăuntru. Se pun apoi morcovii, păstârnacul, țelina și cepele.
Fierberea borșului
Oala se lasă să fiarbă la foc potrivit vreme de aproximativ patruzeci sau cincizeci de minute, până când fasolea începe să se înmoaie și legumele își lasă dulceața în zeamă.
În acest timp, bucătăria se umple de miros bun, iar borșul începe să prindă gust și culoare.
Adăugarea hribilor
Hribii, aceste daruri ale pădurii, dau borșului o aromă adâncă și bogată. Dacă sunt proaspeți, se spală bine și se taie în bucăți potrivite. Dacă sunt uscați, este bine să fie ținuți în apă caldă timp de douăzeci sau treizeci de minute pentru a se înmuia.
După aceea, hribii se adaugă în oală și borșul mai fierbe încă douăzeci sau douăzeci și cinci de minute.
Acrirea borșului
Borșul de putină se încălzește separat, până aproape de fierbere, apoi se toarnă în oala cu supă. Preparatul mai clocotește încă cinci sau zece minute, pentru ca toate gusturile să se adune laolaltă.
Potrivirea gustului
La sfârșit, se adaugă sare după gust și puțin piper. Deasupra se presară leuștean proaspăt tocat, care dă borșului acea mireasmă curată și vie, atât de iubită în bucătăria românească.
Odihna borșului
După ce focul este stins, oala se lasă să se odihnească vreme de zece sau cincisprezece minute. În acest răstimp, aromele se împletesc, iar borșul capătă gustul acela rotund și plin.
Cum se servește borșul mănăstiresc
Borșul de fasole cu hribi se aduce la masă fierbinte, alături de pâine de casă, ceapă roșie sau ardei iute, după dorința fiecăruia.
Este o mâncare simplă, dar plină de rost, care amintește că în zilele de post bucatele cele mai modeste pot aduce cea mai mare bucurie atunci când sunt pregătite cu răbdare, cu credință și cu inimă bună.
În bucătăriile mănăstirești, fiecare mâncare de post este pregătită cu liniște și cu gând bun, ca o mică lucrare a răbdării și a cumpătării. Un borș de fasole cu hribi, gătit simplu, din darurile pământului, ne amintește că hrana adevărată nu vine doar din belșugul ingredientelor, ci din pacea cu care este pregătită și împărțită.
La Mănăstirea Botoș, doamna Grațiela spune adesea că bucatele de post au rostul lor adânc: ele ne adună la masă, ne învață recunoștința și ne amintesc să trăim cu măsură și cu inimă curată.
Iar gândul acestei zile se leagă frumos de cuvântul Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, care spunea:
„Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.”
Așa și aceste bucate simple, pregătite în zilele de post, devin o mică mărturie de dragoste și de grijă unii față de alții, aducând liniște în casă și binecuvântare la masă.
