Rețeta de iahnie de fasole, ca pe vremea lui Caragea Vodă. Ingredientele care o fac delicioasă

Iahnia de fasole, mâncare smerită și sățioasă, a intrat în bucătăria românească pe filieră turcească, adusă de grecii din Fanar în vremurile domniilor fanariote, când mesele boierești îmbinau rânduiala postului cu gustul ales. Pe vremea lui Caragea Vodă, fasolea era nelipsită din zilele de vineri și din posturile mari, fiind socotită hrană de nădejde, care ține trupul în putere și sufletul în cumpătare.

Iahnie de fasole de post, după rânduiala veche

Iahnia de fasole este o bucate veche, cu obârșie orientală, dar pe deplin împământenită la noi. Grecii fanarioți au adus-o din bucătăria otomană, iar românii au îndreptat-o după gustul și rânduiala locului. Este potrivită pentru zi de post, mai ales vinerea, căci fasolea ține loc de carne, fiind bogată în proteină vegetală și dând sațietate îndelungată.

Din punct de vedere al rânduielii trupului, iahnia are un raport caloric cumpătat: aproximativ 120–140 de kilocalorii la 100 de grame, în funcție de uleiul folosit. Este hrănitoare, dar nu grea, ținând foamea în frâu fără a îngreuna stomacul, așa cum se cuvine într-o zi de post.

Ingrediente
1/2 kg fasole uscată
3 cepe mari
2 morcovi
2–3 căței de usturoi
ulei (2–3 linguri, după trebuință)
sare, piper
boia dulce
cimbru uscat
murături

Mod de preparare
Fasolea se alege cu grijă, se spală și se pune la muiat în apă rece, fără sare, cu o seară înainte. A doua zi, apa se schimbă de două ori, ca să se mai domolească din tăria ei, apoi se pune la fiert în apă curată.

Separat, se pun la fiert morcovii și două cepe, tăiate mai mare, ca să dea dulceată fierturii. Fasolea se fierbe domol, la foc mic, până ce bobul devine moale, dar nu sfărâmat. O ceapă se taie mărunt, usturoiul se zdrobește și amândouă se călesc încetișor într-o lingură de ulei, cât să-și lase mireasma. Se adaugă, sare, piper și un praf de boia, amestecând cu grijă.

Într-un vas potrivit pentru cuptor se toarnă ceapa călită peste care se așază fasolea fiartă, bine scursă de zeamă. Deasupra se presară cimbru, ca în bucătăriile vechi, și se stropește cu puțin ulei, dacă mai cere. Vasul se dă la cuptor, la foc potrivit, vreme de aproximativ 30 de minute, până ce mâncarea se leagă și prinde o ușoară crustă, cât să fie rumenă, dar nu arsă.

Iahnia se mănâncă fierbinte sau călduță, alături de murături acre ori de o bucată de pâine coaptă pe vatră, dacă se află. Este mâncare potrivită pentru post, dar și pentru zilele reci, când trupul cere hrană așezată și temeinică. Poftă mare și post cu folos!