Sa ii pot oferi fiului meu dragostea de mama

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Am fost injunghiata cu 36 de lovituri de cutit de catre fostul sot in timp ce dormeam cu fiul meu, in varsta de 10 ani. In urma acestor lovituri, am fost internata la terapie intensiva si supusa la multe interventii chirurgicale deoarece mi-au fost afectati ambii plamani, splina, iar mana stanga paralizata pentru ca nervul radial mi-a fost sectionat. De atunci, viata mea este intr-un mare chin si zbucium continuu. Ca sa-mi revin cat de cat am avut nevoie de 5 luni de concediu medical, timp pe care l-am petrecut zi de zi la recuperari, psiholog, psihiatru, procese atat eu cat si fiul meu, care a fost martor la cele intamplate. Cabinetele sunt departe pentru a ajunge la ele, iar sanatatea nu-mi permitea, la inceput mergeam cu taxiul apoi ne-a ajutat un coleg, acum nu ne mai ajuta nimeni. Drumurile sunt multe dar si necesare si o masina ne-ar putea ajuta, as economisi timp, timp care l-as putea petrece cu fiul meu, care sta mai mult singur. Cu toate ca am fost diagnosticata cu gradul III de invadilitate, dupa cele 5 luni de concediu si tratament am inceput serviciul si lucrez cu norma intreaga. Fac eforturi foarte mari pentru a-mi castiga existenta si pentru a-mi creste fiul, pentru a-mi plati recuperarile fara de care nu voi putea niciodata sa-mi revin. Se implineste un an si jumatate de zbucium si chin, iar tratamentul de recuperare nu este nici la jumatate, pierd foarte mult timp cu transportul, iar o masina mi-ar fi de mare folos. Pana a mi se intampla nenorocirea, fiul meu facea fotbal, dar din lipsa banilor si a timpului nu-l pot duce si aduce de la antrenamente. Acum se lasa seara foarte devreme, stadioanele sunt departe, dar daca am avea o masina ne-am descurca mai usor si ar fi si fiul meu multumit, ar avea cu ce sa-si umple timpul si sa treaca mai usor peste trauma suferita. Dupa cele intamplate stiu ca D-zeu a facut o minune ca am ramas in viata sa ii pot oferi fiului meu dragostea de mama, el este singurul care mi-a dat puterea sa lupt sa raman in viata. Acum viata mea s-a schimbat, dar lupt in continuare pentru sanatate, caci fara aceste recuperari nu voi reusi sa-mi revin vreodata. Singurul venit financiar este salariul meu care se consuma pe aceste recuperari, procese si traiul de zi cu zi, si cum nu ne ajung, o masina nu pot sa-mi cumpar pt a ne ajuta. Povestea mea si a fiului meu este lunga, nu putem decat sa speram ca aceasta scrisoare va impresiona si va deschide sufletul multor cititori. Cu o masina ne-am putea deplasa mai usor la recuperari si consult psihologic, atat eu cat si fiul meu. Matei Ana IASI