Scandalul cărnii de cal: cum a fost arătată România cu degetul în Europa, în timp ce tabloidele britanice și „The Sun” alimentau isteria mediatică

În 2013, unul dintre cele mai mari scandaluri alimentare din Europa a izbucnit după ce produse etichetate drept carne de vită s-au dovedit a conține, în realitate, carne de cal. În centrul furtunii mediatic-politice a fost plasată rapid România, deși anchetele ulterioare au arătat că problema era, de fapt, o fraudă complexă pe lanțul comercial european. În timp ce tabloidele britanice, în frunte cu celebrul The Sun, lansau acuzații alarmiste, autoritățile române încercau să demonstreze că etichetarea frauduloasă nu s-a produs în abatoarele din țară.

Drumul cărnii de cal până în țara Reginei Elisabeta

Scandalul a izbucnit după ce compania Findus a retras din supermarketurile din Marea Britanie mai multe produse congelate, printre care lasagna etichetată drept „carne de vită”, dar care, în urma analizelor ADN, s-a dovedit a conține carne de cal. Descoperirea a declanșat o reacție în lanț la nivel european, iar autoritățile din mai multe state au început să investigheze traseul cărnii.

Ancheta a scos la iveală un circuit comercial extrem de complicat, care traversa mai multe țări și includea o rețea de intermediari. Potrivit datelor apărute atunci în presa europeană, carnea ar fi plecat din România sub formă de carcase de cal, fiind exportată legal și cu documente corespunzătoare.

De aici însă, traseul devenea tot mai greu de urmărit: marfa ajungea în Olanda, era preluată de un comerciant intermediar din Cipru, trecea prin compania franceză Spanghero și ajungea la Comigel, producătorul preparatelor congelate din Luxemburg. Abia după acest lung drum, carnea era transformată în produse precum lasagna sau spaghete bolognese, care ajungeau în supermarketurile din Marea Britanie.

În acest punct al lanțului comercial, anchetatorii au început să se întrebe unde anume s-a produs „transformarea” misterioasă prin care carnea de cal a devenit, pe etichetă, carne de vită.

Când și unde s-a transformat calul în vită

În ciuda valului de acuzații care au vizat rapid România, mai mulți specialiști au atras atenția că este mult mai probabil să fi fost vorba despre o fraudă transfrontalieră sofisticată, realizată pe traseul comercial dintre intermediari.

Abatoarele românești implicate în discuție – unul din Brașov și altul din Botoșani – exportaseră într-adevăr carne de cal, însă în stare brută, sub formă de carcase, și nu carne tocată sau produse procesate. Or, tocmai în faza de procesare și ambalare apare posibilitatea amestecării sau substituției frauduloase.

Chiar și pentru un măcelar fără experiență, diferențele dintre carnea de cal și cea de vită sunt relativ ușor de observat, în special în ceea ce privește culoarea și textura. Tocmai de aceea, numeroși experți au susținut că substituirea nu putea fi o simplă „eroare”, ci mai degrabă o operațiune deliberată.

Comisarul european pentru agricultură de la acea vreme, Dacian Cioloș, declara clar că nu este vorba despre o problemă de siguranță alimentară sau sanitar-veterinară, ci despre un risc de fraudă alimentară, prin care carne mai ieftină a fost comercializată drept un produs mai scump.

România, pusă rapid în boxa acuzaților

Deși ancheta era abia la început, România a fost indicată rapid drept posibilă sursă a problemei. Presa occidentală a preluat informații incomplete și a construit rapid scenariul unei fraude provenite din Europa de Est.

Producătorii români au respins însă acuzațiile, afirmând că toate exporturile au fost realizate legal și cu documente în regulă. Patronii abatoarelor implicate au subliniat că firmele lor nu aveau contracte directe cu companiile occidentale menționate în scandal, precum Spanghero sau Findus.

În plus, verificările autorităților române au arătat că etichetarea greșită nu a avut loc în România, iar exporturile de carne de cal au fost realizate în conformitate cu legislația europeană.

Tabloidele britanice, artileria mediatică

Dacă ancheta oficială încerca să clarifice traseul cărnii, tabloidele britanice au preferat o abordare mult mai spectaculoasă.

Publicații din Marea Britanie au lansat scenarii alarmiste despre presupuse rețele infracționale care ar cumpăra cai ieftini din România pentru a-i transforma în produse alimentare. Unele articole au sugerat chiar existența unei așa-numite „mafii a cailor”.

Ziarul The Sun a mers chiar mai departe, insinuând că animalele ar fi fost bolnave și ar fi putut reprezenta un risc pentru consumatori. Articolele erau construite într-un ton dramatic și însoțite de titluri menite să stârnească panică.

Acest tip de discurs mediatic nu era întâmplător. În aceeași perioadă, presa britanică desfășura o campanie intensă împotriva românilor și bulgarilor, în contextul ridicării restricțiilor de muncă pe piața britanică.

Un posibil atac economic

Pentru mulți reprezentanți ai industriei alimentare din România, scandalul nu a fost doar o criză mediatică, ci și un posibil atac economic.

Producătorii români de carne susțineau că imaginea sectorului a fost grav afectată, iar exporturile ar putea avea de suferit chiar și după clarificarea situației.

În realitate, România nu este un jucător major pe piața mondială a cărnii de cal, exporturile fiind relativ mici, de aproximativ 6.000 de tone anual. În schimb, carnea de vită are o valoare mult mai mare pe piața europeană, fiind cu aproximativ 20% mai scumpă decât cea de cal.

O reacție diplomatică fermă

La momentul izbucnirii scandalului, autoritățile române au reacționat rapid pentru a respinge acuzațiile și pentru a cere clarificări la nivel european. Guvernul de atunci a organizat conferințe de presă și a colaborat cu instituțiile europene pentru a stabili exact unde s-a produs frauda.

România a insistat ca responsabilitatea să fie stabilită pe baza dovezilor și a refuzat să accepte rolul de „vinovat de serviciu”.

Privind retrospectiv, reacția instituțiilor române a fost una mult mai coerentă decât ceea ce vedem astăzi. Deși actuala clasă politică promitea o generație nouă și o schimbare profundă în modul de a face politică, realitatea ultimilor ani a adus mai degrabă scandaluri interne și conflicte sterile decât rezultate concrete.

O lecție despre cum se fabrică un scandal european

Scandalul cărnii de cal rămâne unul dintre cele mai interesante exemple despre felul în care o criză alimentară poate deveni rapid o criză mediatică și politică.

Într-un lanț comercial globalizat, în care marfa traversează mai multe țări și trece prin mâinile a numeroși intermediari, stabilirea responsabilității devine extrem de dificilă.

În cazul de față, investigațiile au arătat că problema nu a fost generată în România, ci undeva pe traseul complex al procesării și distribuției. Însă, până la clarificarea situației, imaginea țării fusese deja afectată de o avalanșă de titluri și acuzații lansate de presa tabloidă.

CITEȘTE ȘI: Pârtia Alpina Petroșani, marele vis ratat al Văii Jiului. Stațiunea care trebuia să fie cea mai mare din România

Trei vieți, trei sicrie, o lecție uitată: tragedia de la restaurantul Beirut din Constanța