Stela Popescu şi Cristina Stamate erau legate de o prietenie frumoasă, care se pare că le-a unit pe cele două şi dincolo de lumea aceasta. Regretata actriţă Stela Popescu şi-a declarat public afecţiunea faţă de buna ei prietenă, căreia i-a adresat o scrisoare publică chiar în prefaţa cărţii acesteia ”Femeia Hopa- Mitică”.
Cristina Stamate a încetat din viaţă în această dimineaţă, la numai câteva ore după ce buna ei prietenă, Stela Popescu, a fost înmormântată.
Legătura dintre cele două actriţe a fost una ce a depăşit limitele lumii fizice, cele două alegând să se ridice şi la ceruri împreună.
Stela Popescu i-a făcut o declaraţie publică Cristinei Stamate, în care a descris tot ce simte pentru aceasta.
„(STELA POPESCU- extras din Prefata cărţii `Femeia Hopa- Mitică`, autor CRISTINA STAMATE)
„TE IUBESC, CRISTINA! Când citeşti aceste pagini, e greu să mai poţi adăuga şi tu un gram de umor. Dar, chiar dacă nu pot să vă încânt prin cuvinte de laudă spirituale, pe care le merită, sunt fericită că, încă odată, Cristina nu m-a dezamăgit. Când o vezi pe scenă este sclipitoare, când îţi oferă o reţetă te acoperă de scântei amuzante, dincolo de biata mâncărică. Dar să şi scrie cu atât talent şi umor despre ceea ce ne înconjoară, parcă nu-ţi vine a crede. Ei, uite că, încă odată, Cristina ne uimeşte. Şi câtă nevoie avem de ea! Dumnezeu a creat-o într-o zi de duminică, încărcând-o de haruri şi pentru aceasta ar trebui să fie cel mai fericit om din lume. Dar n-o să vă vină să credeţi că nici măcar nu îndrăzneşte să se mândrească cu ele, şi stă undeva departe, discretă, bucuroasă doar atunci când citeşte pe buzele dumneavoastră un zâmbet.
Tumultoasă, mereu în vervă, debordând de vitalitate, de umor, dar şi de autoironie, Cristina Stamate deschide cu această carte o fereastră spre lumea din stradă, o lume pestriţă, gălăgioasă, colorată, autentică. Eseurile adunate în aceste pagini sunt frânturi din viaţă, din viaţa sa de artist dedicată Teatrului de Revistă `Constantin Tănase` şi surprinse, ca şi pe scenă, în cheie tragicomică.
Are vocaţia iubirii faţă de tot ce este frumos pe lume, iar pentru ceea ce se numeşte mizeria omenească, are o privire ironică, dar întelegătoare. Are vocaţia prieteniei, gata oricând să-ţi fie aproape, fără să aştepte nici o recompensă. Te iubesc, Cristina şi aş vrea să am bucuria de a-ţi citi gândurile aşternute pe hârtie mereu…mereu”.