„Se poate trăi fără colecist, dar trebuie să ai niște reguli foarte clare” – avertizează Mircea Beuran, medic chirurg și profesor universitar. Îndepărtarea vezicii biliare nu este o dramă medicală, dar nici o situație care poate fi ignorată. Lipsa colecistului obligă organismul la adaptare și pacientul la disciplină, mai ales în ceea ce privește alimentația și stilul de viață.
Colecistul, cunoscut și sub denumirea de vezica biliară, este un organ mic, în formă de pară, cu o lungime de aproximativ 7–10 centimetri. Este situat sub ficat, în partea dreaptă superioară a abdomenului, și face parte din sistemul digestiv. Deși dimensiunile sale sunt reduse, rolul său este important în mecanismul digestiv, mai ales în procesarea grăsimilor.
Funcția principală a colecistului este depozitarea și concentrarea bilei. Bila este un lichid produs continuu de ficat, care conține săruri biliare esențiale pentru digestia grăsimilor. Colecistul acționează ca un rezervor: strânge bila, o concentrează și o eliberează controlat atunci când organismul are nevoie de ea.
În momentul în care mâncăm, mai ales alimente bogate în grăsimi, colecistul se contractă și trimite bila în intestinul subțire, mai exact în duoden. Acolo, bila emulsionează grăsimile, adică le descompune în particule mai mici, astfel încât enzimele digestive să le poată procesa eficient. Fără acest mecanism, digestia grăsimilor ar fi mult mai dificilă.
Cele mai frecvente afecțiuni ale colecistului sunt legate de apariția calculilor biliari, cunoscuți popular drept pietre la fiere. Aceștia se formează în timp din colesterol sau din pigmenți biliari și pot rămâne mult timp asimptomatici, până când blochează fluxul bilei.
Factorii care favorizează apariția problemelor includ alimentația bogată în grăsimi, obezitatea sau, dimpotrivă, scăderea bruscă în greutate, sedentarismul, sarcina, predispoziția genetică, vârsta înaintată și sexul feminin. În aceste condiții, bila devine mai concentrată și mai predispusă la formarea de calculi.
Îndepărtarea colecistului poartă numele de colecistectomie și este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale din lume. Operația devine necesară atunci când apar crize biliare dureroase, inflamații repetate ale colecistului (colecistită), blocaje ale canalelor biliare sau complicații precum infecțiile sau pancreatita biliară.
De asemenea, dacă durerea revine frecvent și afectează serios calitatea vieții pacientului, scoaterea colecistului este cea mai sigură soluție. Este important de subliniat că vezica biliară nu este un organ vital, iar lipsa ei nu pune viața în pericol.
După colecistectomie, ficatul continuă să producă bilă, însă aceasta nu mai este stocată. În loc să fie eliberată în cantități mari la masă, bila curge constant și direct în intestin. Digestia grăsimilor rămâne posibilă, dar devine mai puțin eficientă, mai ales în perioada imediat următoare operației.
Această schimbare explică apariția unor simptome temporare precum balonarea, diareea ușoară sau disconfortul digestiv după mese bogate în grăsimi. În timp, organismul învață să se adapteze la noul mod de funcționare.
Majoritatea pacienților duc o viață complet normală fără colecist. Intestinul se adaptează treptat, ficatul își reglează mai bine fluxul de bilă, iar simptomele digestive se atenuează sau dispar. Adaptarea nu este instantanee, ci progresivă, iar răbdarea este esențială.
Așa cum subliniază și medicii, inclusiv profesorul Mircea Beuran, viața fără colecist necesită reguli clare. În primele luni sunt recomandate mesele mici și dese, reducerea grăsimilor prăjite, evitarea alcoolului în exces și a mâncărurilor foarte grele. Consumul de fibre din legume și fructe ajută digestia și previne disconfortul.
După perioada de adaptare, mulți pacienți pot reveni la o alimentație aproape normală, fără un regim strict pe viață, atâta timp cât păstrează moderația și un stil de viață echilibrat.
Colecistul are rolul de rezervor al bilei și contribuie semnificativ la digestia grăsimilor, dar nu este esențial pentru supraviețuire. Atunci când devine sursă de durere, inflamație sau complicații, îndepărtarea lui este o soluție sigură și eficientă. Organismul se adaptează în timp, iar cu reguli alimentare clare și responsabilitate, viața fără colecist poate fi normală, activă și sănătoasă.
Proiectul enorm de acum zece ani. Când România visa sânge artificial