Solstițiul de iarnă, 21 decembrie ora 17:03. Noaptea cea mai lungă, începutul luminii și ritualurile care au traversat mileniile

Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului, dar și începutul unui nou ciclu al luminii. Dincolo de calcule astronomice, acest moment a fost încă din Antichitate un prag simbolic, încărcat de ritualuri, superstiții și speranță. De la templele dacice și focurile rituale de pe dealuri până la obiceiurile moderne, solstițiul rămâne un reper profund în cultura și spiritualitatea oamenilor.

Cea mai scurtă zi din an și începutul iernii astronomice

Solstițiul de iarnă este momentul care marchează începutul iernii astronomice, diferit de iarna meteorologică, stabilită convențional la 1 decembrie. Din punct de vedere astronomic, acest fenomen este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului în jurul Soarelui și de înclinarea axei terestre.

Axa Pământului este înclinată cu 66°33′ față de planul orbitei, iar ecliptica – traseul aparent al Soarelui pe cer – este înclinată cu 23°27′ față de ecuatorul ceresc. La solstițiul de iarnă, Soarele se află la cea mai mare depărtare unghiulară față de ecuator, în emisfera sudică a sferei cerești, deasupra Tropicului Capricornului. Din acest motiv, pentru latitudinile medii, inclusiv România, ziua atinge durata minimă, iar noaptea durata maximă.

Pentru România, ziua de 21–22 decembrie are aproximativ 8 ore și 50 de minute de lumină, iar noaptea se întinde pe 15 ore și 10 minute. La București, Soarele răsare în jurul orei 7:50 și apune în jurul orei 16:45, iar la amiază urcă doar la aproximativ 21° deasupra orizontului. Din acest punct, însă, se produce schimbarea esențială: începând cu 22 decembrie, durata zilei începe să crească treptat, inițial cu doar câteva zeci de secunde, dar până la finalul lunii ianuarie câștigul de lumină ajunge deja la aproape o oră.

De ce este solstițiul un moment atât de important în istorie

Importanța solstițiului de iarnă este documentată încă din Mesopotamia antică, cu peste 2.500 de ani în urmă. Acolo, acest moment era marcat printr-un festival de 12 zile dedicat zeului Marduk, o divinitate solară care trebuia să învingă haosul și întunericul pentru a restabili ordinea lumii. Solstițiul era perceput ca o luptă simbolică între lumină și întuneric, între bine și rău.

În mitologiile păgâne europene, noaptea solstițiului era considerată clipa în care o Mare Zeiță dădea naștere Soarelui, semn al unui nou început. Romanii celebrau Saturnaliile, sărbători dedicate zeului Saturn, protectorul agriculturii și al belșugului, caracterizate prin mese festive, daruri și inversarea temporară a ordinii sociale.

Importanța solstițiului este vizibilă și în arhitectură. Monumente precum Stonehenge, în Anglia, sau Newgrange, în Irlanda, sunt aliniate cu precizie astfel încât razele Soarelui să pătrundă în puncte-cheie exact în dimineața solstițiului de iarnă, dovadă a cunoștințelor astronomice avansate ale civilizațiilor preistorice.

Solstițiul pe meleagurile românești: daci, focuri și Ignat

Și pe teritoriul României, solstițiul de iarnă avea o semnificație aparte. La Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, a fost descoperit un calendar solar din andezit, iar unii cercetători susțin că sanctuarele dacice erau aliniate în funcție de solstiții și echinocții. Pentru strămoșii noștri, acest moment marca o confruntare simbolică între lumină și întuneric, iar ritualurile aveau rolul de a ajuta Soarele să „câștige”.

Una dintre cele mai puternice tradiții păstrate până astăzi este Ignatul, sărbătorit pe 20 decembrie. Sacrificarea porcului avea inițial nu doar un rol practic, ci și unul ritualic. Porcul era considerat un simbol al forțelor întunericului, iar jertfa sa trebuia să ajute la reînnoirea ciclului agrar și la întărirea luminii solare. Chiar și astăzi, mulți români păstrează obiceiul, pregătind pomana porcului și oferind alimente celor nevoiași.

Imediat după solstițiu, apar obiceiurile de iarnă: mersul cu Capra, Țurca, dansurile ritualice și colindele, toate menite să alunge relele anului care se încheie și să aducă noroc și belșug în cel care urmează.

Superstiții și credințe legate de cea mai lungă noapte

Solstițiul de iarnă a fost întotdeauna înconjurat de superstiții. Se spunea că în noaptea care precede solstițiul nu este bine să fii singur, pentru că singurătatea te-ar putea urmări tot anul. Oamenii erau îndemnați să fie îngăduitori, să nu se certe și să aibă gânduri curate, pentru că energia acestei zile urma să se răsfrângă asupra întregului an.

Aprinderea focului avea un rol esențial. Pe vremuri, oamenii urcau pe dealuri cu torțe sau aprindeau focuri la marginea satelor, pentru a alunga întunericul. Astăzi, gestul poate fi simbolic: aprinderea unei lumânări în seara solstițiului, ca semn al speranței și al protecției.

Dărnicia era, de asemenea, extrem de importantă. Se credea că ajutorul oferit de solstițiu se întoarce înzecit. Culorile solare – galben, auriu – erau purtate pentru a atrage energia Soarelui, iar verdele, sub formă de brad sau vâsc, simboliza viața care continuă chiar și în mijlocul iernii.

Cum putem marca solstițiul de iarnă astăzi

Chiar dacă trăim într-o lume modernă, solstițiul de iarnă poate rămâne un moment de reflecție. Aprinderea unei lumânări, curățenia simbolică a casei, scrierea dorințelor pentru anul următor sau simpla petrecere a serii alături de cei dragi sunt gesturi care păstrează esența acestui prag ancestral.

Solstițiul nu este doar o noapte lungă, ci începutul revenirii luminii. Din acel moment, zi după zi, Soarele își recâștigă puterea, iar odată cu el revine speranța unui nou început.