Spitalul militar „NATO” care trebuia să existe și azi nu există. O promisiune veche, o nevoie actuală

Promis ca un spital militar de nivel NATO, gândit pentru crize, războaie, cutremure și urgențe majore, proiectul noului Spital Militar din București  din anul 2008, a rămas, ani mai târziu, doar pe hârtie. Iar ironia e amară: tocmai acum, în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor cu Rusia, un asemenea spital ar fi fost nu doar util, ci vital. Și nu doar pentru Armată, ci pentru întreaga țară.

Un proiect mare, născut dintr-o problemă reală

Guvernul României a aprobat construirea unui nou spital militar la cererea Uniunii Europene și a NATO, pornind de la o realitate imposibil de ignorat: actualul Spitalul Clinic de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila nu mai corespunde normelor medicale moderne. Clădirile sunt vechi de peste 120 de ani, spitalul este construit pe orizontală, împărțit în prea multe pavilioane, iar circuitele medicale sunt dificil de adaptat cerințelor actuale.

Mai grav, Pavilionul Z – corpul principal al spitalului – este încadrat în gradul I de risc seismic, ceea ce înseamnă că, la un cutremur major, clădirea se poate prăbuși. Din acest motiv, Ministerul Apărării a considerat că modernizarea nu mai este suficientă și a propus mutarea completă a spitalului.

Cum ar fi trebuit să arate spitalul militar de nivel NATO

Noua unitate sanitară urma să fie construită pe Calea Plevnei, pe terenul actualei cazărmi 867 București, o suprafață de aproximativ 2,57 hectare. Acolo ar fi trebuit să apară un spital complet nou, gândit de la zero, care să deservească personalul militar, dar și să funcționeze eficient în situații de criză națională.

Potrivit proiectului aprobat, noul spital urma să aibă o capacitate impresionantă, de aproximativ 900 de paturi, și să includă secții din toate domeniile medicale și chirurgicale. Armata ar fi beneficiat de nu mai puțin de 20 de săli de operație moderne, grupate în mai multe blocuri operatorii, dotate cu aparatură de ultimă generație.

Unitatea ar fi fost echipată cu servicii complete de imagistică medicală, de la radiologie clasică până la tomografie computerizată, rezonanță magnetică, angiografie și medicină nucleară. Laboratoarele ar fi acoperit domenii diverse, de la microbiologie și toxicologie până la genetică. Spitalul ar fi avut farmacie proprie, servicii de sterilizare, bancă de sânge și de țesuturi, morgă, precum și un dispecerat centralizat care să monitorizeze permanent funcționarea aparaturii, inclusiv posibilitatea de reparații rapide chiar în incintă.

Un element esențial era componenta de urgență: ambulanțe de tip C, transport medicalizat aerian și un heliport construit pe terasa pavilionului principal, care să permită intervenții rapide în situații critice.

De ce ar fi fost crucial azi

În contextul actual, marcat de războiul din Ucraina și de tensiunile cu Rusia, un asemenea spital ar fi oferit României o capacitate reală de reacție medicală în caz de conflict sau criză majoră. Ar fi asigurat tratamentul răniților militari, dar și al civililor, interoperabilitate cu forțele NATO și un nivel de siguranță medicală imposibil de atins cu infrastructura veche.

Dincolo de contextul militar, un astfel de spital ar fi fost extrem de util oricum: în caz de cutremur major, pandemie, accidente colective sau alte situații de urgență națională.

Cu toate acestea, la ani distanță de la aprobarea proiectului, spitalul militar de nivel NATO nu este gata și, practic, nu există. Proiectul a rămas blocat între promisiuni, schimbări politice și lipsa unei finalizări concrete.

Poate că, la momentul lansării, proiectul părea doar o investiție ambițioasă. Astăzi însă, lipsa acestui spital nu mai este o simplă întârziere birocratică, ci o vulnerabilitate reală. Un spital militar modern nu este un moft, ci o necesitate strategică. Iar faptul că el nu a fost construit spune multe despre distanța dintre planuri și realitate, mai ales într-o perioadă în care siguranța nu mai este un concept abstract.

CITEȘTE ȘI: Mafia lemnului la pas prin codrii patriei. Cum funcționa sistemul șpăgii din păduri, cu bani virați în conturile copiilor

Proiectul enorm de acum zece ani. Când România visa sânge artificial