Stupoarea de care nepalezul Ray a avut parte când a venit în România! „În țara mea, noi stăm cu părinții noștri până mor”

România se confruntă de ani buni cu deficit de forță de muncă, în special în domenii precum construcții, transporturi, HoReCa și agricultură. În fiecare lună, angajatorii locali caută sute de muncitori străini pentru a putea acoperi cererea, iar tot mai mulți tineri din Asia își lasă în urmă țara natală și familia în căutarea unui trai mai bun.

Destinul lor începe adesea cu așteptări mari, dar realitatea de pe teren este mult mai dificilă. Noile provocări includ program de muncă prelungit, condiții de locuit modeste, acces limitat la servicii medicale și dificultăți în adaptarea la un mediu cultural complet diferit. Pentru mulți, procesul de integrare este un drum lung, marcat de încercări și momente de singurătate profundă.

Ce șoc a avut un nepalez când s-a mutat în România

Tinerii ajung într-o țară cu obiceiuri, norme sociale și stil de viață diferite, unde independența vine mult mai devreme și relațiile familiale sunt tratate altfel. În Nepal sau alte țări asiatice, valorile tradiționale pun accent pe coeziunea familială: copiii stau alături de părinți până la vârste înaintate, iar relațiile intime sunt atent supravegheate de comunitate.

În România, modul de viață pare mult mai individualist: tinerii pot locui împreună fără formalități legale, iar părinții nu mai trăiesc împreună cu copiii adulți. Această libertate, deși apreciată ulterior, este inițial o sursă de șoc cultural.

„Ești singur aici, nimeni să aibă grijă de tine, să întrebe dacă ai mâncat sau dacă ești bine. Știi ce-mi place la români? Că, atunci când se întâlnesc, ei încep cu «Bună ziua!» și «Ce faci?». Astea sunt de bază. Am încercat cam trei sferturi din mâncărurile românești. Desertul preferat sunt papanașii. Sunt foarte buni, dulci, cu o textură plăcută. Îmi plac și sarmalele. Totuși, cea mai bună mâncare rămâne tot cea a mamei mele: e un fel cu linte, orez și carne de porc. Mi-e foarte dor de mâncarea ei”, mărturisește el cu nostalgie.

„În țara mea, noi stăm cu părinții noștri până mor. Aici, oamenii sunt puțin mai reci, își văd de treaba lor. Noi împărțim totul, suntem mereu împreună. Aici mulți părinți nu mai locuiesc cu copiii lor când aceștia cresc, ceea ce în Nepal nu se întâmplă. Pare un stil de viață egoist, iar asta nu-mi place, însă nu schimbă cine sunt eu”, a spus nepalezul.

Care au fost cele mai grele momente pentru nepalez

Pe lângă diferențele culturale, viața de zi cu zi poate fi dificilă. Munca implică ore lungi, iar limba română este adesea un obstacol. Cei care nu cunosc limba se confruntă cu riscuri de neînțelegeri sau chiar exploatare. În plus, sistemul medical și procedurile birocratice pot fi greu de navigat pentru cineva venit recent dintr-o țară străină. Totuși, comunitățile de imigranți oferă un sprijin important, oferind legături sociale și resurse practice pentru integrare.

„Cele mai grele momente au fost la început, când nu vorbeam și nu înțelegeam românește, iar unii încercau să mă păcălească. Am avut o experiență de discriminare cu un doctor, a început să țipe la noi pentru că vorbeam în engleză. Noi suntem aici ca să muncim, plătim taxe, învățăm ceva și contribuim la economia acestei țări. Așa cum mulți români pleacă în afară să muncească pentru familie, la fel și noi venim aici pentru un trai mai bun”, a mai spus bărbatul.