Puține state din lume au curajul să își definească identitatea printr-o creatură mitologică. Și totuși, Scoția a făcut exact asta. Într-o țară a legendelor celtice, a cavalerismului și a spiritului neîmblânzit, un animal fantastic a devenit simbol național, regal și cultural. De ce a ales Scoția o ființă imaginară? Răspunsul spune totul despre istoria și caracterul ei.
Scoția este renumită pentru mituri, basme și povești transmise din generație în generație. În acest context, alegerea unei creaturi fabuloase drept animal național nu este deloc întâmplătoare. De secole, această ființă mitologică este asociată cu puritatea, inocența, dar și cu forța, masculinitatea și puterea.
În mitologia celtică, animalul simboliza noblețea și imposibilitatea de a fi cucerit. Era considerat sălbatic, indomabil, imposibil de capturat, trăsături care au rezonat profund cu istoria Scoției și cu dorința sa de a rămâne neînfrântă.
Legătura oficială dintre Scoția și acest animal fantastic datează din secolul al XII-lea, când regele William I l-a introdus pe blazonul regal. În secolul al XV-lea, în timpul domniei lui James al III-lea, au fost bătute monede de aur care purtau imaginea sa — un semn clar că simbolul devenise central în identitatea regală.
După unirea coroanelor în 1603, când James al VI-lea al Scoției a devenit și James I al Angliei și Irlandei, simbolurile celor două regate au fost combinate. Pe stema regală scoțiană apăreau două astfel de creaturi susținând scutul. Ulterior, una dintre ele a fost înlocuită cu leul Angliei, pentru a arăta noua alianță. Totuși, animalul Scoției a rămas prezent și vizibil, semn al identității distincte.
În reprezentările heraldice, creatura este aproape întotdeauna înfățișată cu un lanț de aur în jurul gâtului și al corpului. În mitologia medievală, era considerată cea mai puternică dintre toate animalele, sălbatică și imposibil de supus. Se credea că doar o putere regală autentică o putea îmblânzi.
Lanțul nu simbolizează captivitatea, ci controlul unei forțe extraordinare. Mesajul era clar: regii Scoției erau suficient de puternici pentru a stăpâni chiar și cea mai indomabilă ființă.
Influența acestui simbol este vizibilă în toată Scoția. De la porțile Palatului Holyroodhouse din Edinburgh, reședința oficială regală, până la Castelul Edinburgh, unde străjuiește în fața Muzeului Național de Război și a Capelei St Margaret.
Poate fi admirat la Castelul Stirling, unde domină Great Hall și unde se află celebra tapiserie „Mystic Hunt of the Unicorn”. Se regăsește pe Mercat Cross în orașe istorice precum Dunfermline, Jedburgh, Melrose sau Falkland.
La Universitatea St Andrews, prima universitate a Scoției, fondată în secolul al XV-lea, apare sculptat în piatră. La Catedrala St Giles din Edinburgh, în Capela Thistle, figurează pe scaunul reginei. Chiar și pe mare există o prezență simbolică: figura de prova a navei HM Frigate Unicorn din Dundee, una dintre cele mai vechi nave de război din lume.
Scoția are chiar și o Zi Națională dedicată acestei creaturi, pe 9 aprilie.
Interesant este că termenul folosit pentru această creatură a căpătat în economia modernă un alt sens: desemnează companii startup evaluate la peste un miliard de dolari. În 2019, Scoția a fost supranumită „capitala unicornilor” datorită numărului mare de astfel de companii raportat la populație, mai ales în centrele tehnologice din Edinburgh și Glasgow.
O coincidență simbolică perfectă pentru o națiune care îmbină tradiția medievală cu inovația modernă.
Faptul că Scoția și-a ales o ființă mitologică drept animal național este o adevărată declarație de neatârnare. Creatura reprezintă puritate, forță, demnitate și spirit liber. Asemenea ei, scoțienii au fost adesea descriși ca neîmblânziți și hotărâți să rămână necuceriți.
Nu este doar o legendă ci un mesaj identitar, sculptat în piatră, imprimat pe monede și păstrat în memoria colectivă de aproape opt secole.