Taurină și revelații: când Oreste și Willmark descopereau „aripile” în clubul Maxx

Fotografia, găsită prin cotloanele prăfuite ale arhivei CANCAN, surprinde un moment istoric: Oreste și Willmark față în față cu o doză de energizant, probabil pentru prima oară în viață. Ne aflăm în clubul Maxx, acum vreo 20 de ani, pe vremea când Bucureștiul descoperea clubbingul, iar lumea încă mai credea că o băutură energizantă chiar te poate face să zbori.

Moda de club, varianta 2005: între Versailles și Balcani

Privirea lor spune tot. Nu e poftă. Nu e entuziasm. E studiu științific. Cei doi se uită la cutie ca la a noua minune a lumii, citind probabil cu maximă concentrare ingredientul-minune: taurina. Substanța misterioasă care, conform legendelor urbane, îți dă aripi, îți accelerează inima și te poate proiecta direct spre ușa din tavan, dacă exagerezi.

Și adevărul e că, de-a lungul anilor, mulți cetățeni onorabili chiar au „zburat” după prea mult energizant. Unii metaforic, alții foarte concret. La Willmark, moda e o stare de spirit. Fiind sud-american, omul poate purta orice — de la costum de gală până la pielea goală, ca un băștinaș scăpat din vremea conchistadorilor. În poză, însă, avem un moment rar: pantaloni cu imprimeu de canapea. Nu orice canapea — una care pare furată direct dintr-un salon de la Versailles. Nimic latino aici, mai degrabă un baroc balcanic reinterpretat. Tricoul? Tribal, cum era moda. Acceptabil. Papucii? Perfect în ton cu epoca: genul de încălțăminte care nu spune nimic, dar spune tot. Era perioada aia în care orice mergea, atât timp cât erai „în club”.

Oreste, în schimb, impresionează din start cu un detaliu care azi pare aproape mitologic: avea păr. Mult. Bogat. Cu volum. În acea vreme, era încă prieten cu Mircea Badea, făceau emisiuni împreună și nimic nu prevestea virajul către conspirații, energii stranii și adevăruri alternative. Dar, dacă te uiți atent, indiciile erau acolo. Tricoul cu Kafka. Nimic nu e întâmplător. Omul probabil tocmai se întorsese din Praga, de la muzeu, cu mintea plină de gânduri existențiale. Pantalonii? Un hibrid ciudat între hip-hop timid și hippie rătăcit. În picioare, niște încălțări albe care aduc mai degrabă a bărci decât a pantofi — semn că era pregătit oricând să plutească pe valul misterului.

Doi oameni, o doză și începutul unei legende Imaginea e aur curat. Doi oameni de televiziune, tineri, relaxați, privind o doză de energizant de parcă tocmai descoperiseră focul. Nu știau încă ce-i așteaptă: cariere, scandaluri, emisiuni, controverse, teorii și multe, multe apariții televizate. Dar acolo, în clubul Maxx, cu muzica în surdină și moda încă nevinovată, totul era simplu: o doză, un club, două priviri mirate și o întrebare nerostită: „Bă, chiar te face să zbori chestia asta?”

De la radio și salsa, la scandaluri, instanțe și teorii cu iz de conspirație

Dacă în poza din Maxx cei doi par doar doi băieți curioși în fața unei doze de energizant, realitatea era mult mai spumoasă. Willmark Rizzo Hernandez a intrat în viața publică românească cu zâmbetul larg și pașii de dans mereu pregătiți. Columbianul venit „doar la studii” a ajuns să învețe România cum se mișcă șoldurile, cum se face show-ul și, mai ales, cum se ține publicul în priză.

L-am văzut lansând ProFM Latino, visul lui muzical „de corazon”, animând petreceri, împărțind taloane pentru mașini, dansând prin cluburi și orașe, ba chiar punând pe picioare trupa Mandinga, cu ambiții serioase de scenă. A fost omul care a transformat dansul într-un business și buna dispoziție într-o marcă personală. În timp ce alții își făceau griji, Willmark făcea ce știa mai bine: se distra, organiza. anima și zâmbea. Până și când a ajuns să se căsătorească, totul a fost cu stil: slujbă bilingvă, atmosferă latină și muzică live.

Un personaj care părea imun la scandaluri, ca și cum ar fi dansat mereu printre ele. În paralel, Oreste mergea pe un drum mai sinuos. De la radio și televiziune, de la emisiuni matinale și apariții cool, a ajuns, pas cu pas, într-o zonă mai tulbure. Cândva coleg de platou cu Mircea Badea, Oreste părea genul de tip cerebral, ironic, cu lecturi serioase și o doză de mister bine controlată. Numai că misterul a început să se adune.

Au apărut: dosare și audieri, acuzații, scandaluri nocturne, declarații contradictorii și celebrul episod cu cuțitul, semaforul și nervii întinși la maximum. De la Kafka pe tricou s-a ajuns la declarații la Poliție. De la metafore, la procese. De la teorii, la realitate dură. Și totuși, Oreste a rămas Oreste: verbal, articulat, convins că adevărul are mereu mai multe straturi. Ba chiar și când era acuzat, vorbea ca un om care știe că povestea nu s-a terminat.

Privind poza aceea veche, cu cei doi studiind o doză de energizant ca pe un artefact antic, parcă vezi începutul unui film. Unul a ales dansul, scena și veselia. Celălalt – analiza, conflictul și zona gri. Ambii, însă, sunt produsul aceleiași epoci: o Românie care descoperea cluburile, libertatea, televiziunea tabloidă și gustul pentru spectacol. Iar dacă ar fi să punem un titlu acelei fotografii, probabil ar fi: „Înainte să ne ia valul” Pentru că, la urma urmei, nimeni nu știa atunci că dintr-o doză de energizant pot ieși nu doar aripi… ci și povești care țin 20 de ani.

Citește și: Oreste și-a vândut apartamentul din București și s-a mutat la țară. Cum arată casa pe care a ridicat-o de la zero