Te-ai speriat când Anca şi-a muşcat buza şi l-a stropit pe Iura cu sânge? Iată ritualurile mortuare care au îngrozit România!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cei doi au fost recunoscuţi pentru povestea lor frumoasă de iubire, iar actriţa, chiar dacă se aştepta, a trecut prin momente teribile când sufletul ei pereche a trecut în nefiinţă.

Astfel, Anca, din disperare, în timpul înmormântării, a făcut un gest ce a şocat pe toată lumea – şi-a spart buza şi l-a picurat cu sânge pe buze, pe dragul ei Iura.

Apoi, Pandrea şi-a justificat gestul zicând că nu a conştientizat exact ce face atunci, dar că voia foarte tare să-i umeazească buzele soţului ei, care nu mai erau deloc moi, ci reci.

Cu toate astea, deşi poate în inima ei atuci ea a practicat un ritual doar de ea gândit, nu este ceva ieşit din comun pentru ţara noastră.

Încă de pe vremea dacilor şi romanilor, dar şi la început de secol XX, se practicau pe teritoriul ţării noastre, diverse ritualuri funerare, cel puţin ciudate.

Spre exemplu, conform unui studiu realizat de Pr. prof. Ion Ionescu pentru creştinortodox.ro, la romani se organizau ospeţe funerare din carnea a două scroafe sacrificate la care participau toţi membrii familiei.

Tot romanii lăsau să curgă sângele unei vite sacrificate lânga mormintele eroilor, pe nişte şanţuri, în pământ, pentru că bând, să-şi stingă setea.

În vechea Dacie, un ritual de transsimbolizare a antropofagiei primitive a fost atestat în „prima pomană a mortului servită membrilor familiei în coşciug” sau în muşcarea de către membrii familiei a sicriului.

În unele regiuni ale ţării (Moldova, Bucovina şi Banat) în funcţie de specific, a fost atestată o rămăşiţă a sacrificiului sângeros, păstrată de mentalitatea populară, şi anume: „În seara dinaintea înmormântării, în prezenţa preotului, se tăia un berbec negru, îl orienta cu capul spre apus, îi lipea lumânări de ceară în coarne, îi citea o rugaciune şi apoi îl tăia lăsând să curgă sângele într-o groapa anume săpată, numită ară”.

Capul şi pielea vitei tăiate se dă preotului, de unde a rămas proverbul „A da pielea popii”, care înlocuieşte verbul a muri. Din carnea lui se preparau bucatele pentru ospăţul funerar din încheierea ceremonialului.

Ana Tepsanu