Tibi Ușeriu, de pe patul de spital: ”Mi-e rău, văd triplu și am senzația că îmi crapă capul”

Tibi Ușeriu, singurul maratonist român care a participat la Yukon Arctic Ultra, unul dintre cele mai grele de pe planetă, și a fost obligat de organizatori să renunțe după ce în timpul somnului i-au degerat degetele de la picioare, povestește de pe patul de spital unde a greșit. Sportivul român, Tibi Ușeriu, singurul maratonist român care a participat la Yukon Arctic Ultra, unul dintre cele mai grele de pe planetă care se desfășoară în Canada, într-o zonă sălbatică, la temperaturi care pot ajunge până la – 50 de grade Celsius a povestit de pe patul de spital, unde așteaptă verdictul în ceea ce privește starea lui de sănătate, unde a greșit în noua competiție artică.

Tibi Ușeriu a luat startul pe 3 februarie la ultramaratonul Yukon Arctic Ultra însă după 24 de ore și aproape 100 de kilometri parcurși a fost obligat organizatori să renunțe la cursă după ce în timpul somnului i-au degerat degetele de la picioare. Sportivul a fost transporat cu un elicopter la Whitehorse General Hospital unde se află sub îngrijirea medicilor și abia peste câteva zile va afla dacă degetele de la picioare îi pot fi salvate.

Organizatorii maratonului, care se desfășoară în Canada, într-o zonă sălbatică, la temperaturi care pot ajunge până la – 50 de grade Celsius, au luat măsuri sporite de verificare a stării de sănătate a concurenților după ce anul trecut doi dintre competitori au suferit amputații, un concurent italian rămânând fără picioare și fără o mână din cauza degerăturilor.

Pericolul din bradul de Crăciun. Ce trebuie să faceți neapărat, înainte de a...

Cât costă ornamentele pentru bradul de Crăciun. Cât plătești pentru un brad artificial...

“Așa, deci, a meritat? Pun pariu că mulți dintre voi vă puneți întrebarea asta. Adică merită să mergi la capătul lumii ca să îngheți în somn, ca fetița cu chibriturile? Bineînțeles că merită! La fel ca fiecare secundă trăită din viața asta. Iar ratările sunt, de fiecare dată, un profesor mai eficient decât orice triumf. (…) Acum sunt în spital, conectat la aparate și monitoare. Am o pijama ridicolă, cu picățele. Timp de 5 zile, cam 6 ore pe zi, o să fac un fel de dializă menită să-mi dilate vasele sanguine. Apoi mi se va decide soarta. Mi-e rău, văd triplu și am senzația că îmi crapă capul. (…) Degetele de la piciorul stâng nu le simt în continuare. Sunt bășicate, umflate și arată dramatic. Medicii zic că toate astea sunt semne bune, deși mie, sincer, nu-mi par” a scris Tibi Ușeriu pe Facebook.

Citește și: CE CHIN PENTRU TIBI UȘERIU! A FOST TRANSPORTAT DE URGENȚĂ LA SPITAL, DUPĂ CE I-AU DEGERAT PICIOARE. “DIN PĂCATE…”

Tibi Ușeriu: ”Visez să alerg într-o bună zi toți cei 1000 de kilometri”

Maratonistul bistrițean spune că idifernt de rezultat, efortul pe care l-a făcut a merit pe deplin deoarece a reușit să facă cunoscut scopul pentru care a ajuns la această competiție: acela de a afla o lume întreagă de un proiect turistic inedit – Drumul Via Taransilvania un drum de 1000 de kilometri care poate fi parcus pe jos sau cu bicicleta similar celebrului El Camino din Spania. Drumul turistic pleacă de la Drobeta Turnu Severin (Mehedinţi) și ajunge până la Putna (Suceava). Anul trecut au fost deschiși primii 130 de kilometri care străbat județul Bistrița-Năsăud.

“Eu am venit aici cu un scop, ca într-o misiune, călăuzit de o cauză în care cred foarte tare. Și anume că Via Transilvanica, drumulețul ăsta al nostru, s-ar putea ca, într-o bună zi, să ne unească mai mult decât toate festivismele centenare la un loc. Visez să alerg într-o bună zi toți cei 1000 de kilometri. Cu toate degetele de la picioare, dacă se poate”, a mai scris Tibi Ușeriu.

În postarea sa, maratonistul recunoaște că problemele de sănătate au apărut din vina sa, pentru că nu a respectat natura și s-a bazat mai mult pe instinct decât pe termometru.

Citește și: A TRĂIT UN ADEVĂRAT CHIN ÎN CANADA, A DEGERAT, DAR NU REGRETĂ! MESAJ EMOȚIONANT POSTAT DE TIBERIU UȘERIU. “NOROC CĂ…”

“S-a întâmplat din prostia mea. Îmi stă în gât să o recunosc, dar fix așa e. În cursele astea petrecute în condiții extreme, nu are voie să-ți scape absolut nimic. (…) După aproape 100 de kilometri am ajuns în punctul doi de control. Ajunsesem în acest punct după o urcare și eram plin de elan. Am dormit doar două ore. Afară. Așa era regula. Încălzit fiind și focalizat pe strategia de a trece în frunte, acolo unde îmi place de obicei, am ratat din ecuație două detalii esențiale.

Primul a fost temperatura. Eram convins că sunt în jur de -20 de grade, însă, aveam să aflu prea târziu, the real feel era de -44! Al doilea a fost echipamentul. În sanie aveam încălzitoare, papucei de puf, ciorapi groși, de toate. Le-am ignorat cu bună știință”.

Tibu Ușeriu recunoaște că a greșit: ”Viața are talentul să ne surprindă uneori. Degeaba m-am dat cocoș”

Tibi Ușeriu are puterea să privească retrospectiv și să recunoască unde a greșit.

”M-am mulțumit cu o echipare ușoară, necorespunzătoare, și asta a fost o mare greșeală. Am intrat în sacul de puf îmbrăcat prost și, fără să am cea mai mică bănuială, în două ore am înghețat frumușel, în somn. Noroc că organizatorii au impus o regulă nouă de control medical al extremităților fiecărui participant care pleacă din punctele de control: nas, urechi, mâini și picioare. Am pornit GPS track și m-am prezentat la controlul de rutină. Nu prea aveam răbdare, mă mâncau tălpile să o tai. Nu simțeam nimic în neregulă, umblam perfect normal. Doar că toate degetele de la piciorul stâng îmi erau albastre ca albastrul de Voroneț. Când am citit panica din ochii lor, am știut că lucrurile vor lua altă întorsătură decât în planurile mele. Viața are talentul să ne surprindă uneori. Degeaba am protestat. Degeaba m-am dat cocoș.

A fost chemat un elicopter și, ca vântul, m-am trezit la spital. Din albastre, degetele se făcuseră acum negre. Și nu le mai simțeam. Medicii au zis că sunt degerături de gradul III. Drept urmare, mă tratează cum știu ei mai bine. Le sunt recunoscător”, a povestit Tibi Ușeriu, care și-a asigurat fanii că deși acum este în spital nu regretă nimic și visează la anul viitor să se întoarcă la Yukon “cu toate degetele la purtător sau fără”.