Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Andrei! Fetele îşi visează ursitul, iar strigoii îşi părăsesc trupurile şi provoacă nenorociri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Sânandrei, sau ocrotitorul României a predicat in primele decenii după naşterea lui Iisus. De-a lungul timpului, această zi, de 30 noiembrie, era plină de obiceiuri, unele dintre acestea păstrându-se şi astăzi.

De pildă, se spune că ziua de 30 noiembrie semnifică începutul iernii şi totodată o zi în care strigoii îşi părăsesc trupul şi ies din sicrie şi din cimitire, pentru a provoca suferinţe oamenilor.
Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor.

În trecut, pentru împiedicarea acestui lucru, tinerii organizau o petrecere în mijlocul satului, petrecere la care se dansa, se bea mult, se cânta şi se glumea. Totul, pentru a nu se lăsa inflenţaţi de forţele malefice. În acelaşi timp, fetele din sat aduceau câte trei căpăţâni de usturoi, pe care le puneau într-o covată, iar o femeie bătrână de păzea la lumina lumânării. Dimineaţa, tinerii jucau hora în mijlocul covatei, iar acest obicei insemna începutul unui an nou.

Tot de Sfântul Andrei, se spune că lupii sunt mai fioroşi ca oricând şi câ îşi pot mişca gâturile înţepenite. Existe zone ale ţării în care oamenii cred chiar că aceste fiare capătă puterea de a vorbi.

Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos.

După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul „descîntecului sării”. Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru „luarea laptelui”.

Clara Văcrau