Unde s-au aflat artiștii români în zilele sângeroase ale Revoluției din ’89. Simona Florescu Dichiseanu, mărturisiri exclusive: „Dichi a fost atins de gloanțe!”

Anul acesta, românii comemorează 33 de ani de victoria revoluționară din 1989. Cu această ocazie, CANCAN.RO realizează un serial despre artiștii români care au participat la Revoluție. Pentru primul episod, Simona Florescu Dichiseanu (55 de ani) dezvăluie, în premieră, experiența care a marcat-o până în prezent. Cântăreața a luat parte, alături de fostul soț, maestrul Ion Dichiseanu, la evenimentele care aveau să schimbe cursul istoriei.

Simona Florescu și-a făcut curajul de a vorbi, după 33 de ani, despre motivul pentru care a ales să fie parte din schimbare. Spre deosebire de mulți români, cântăreața avea o situație materială bună, dar empatia pentru conaționali a făcut-o să-și găsească puterea pentru a merge în Piața Universității din Capitală, alături de regretatul maestru, soțul ei, marele Ion Dichiseanu.

„Este adevărat că, la momentul acela, noi aveam o situație foarte bună și nu duceam lipsă de nimic, dar, plecând în turnee prin țară, cunoșteam realitatea. Acolo ne loveam de sălile de spectacol care erau neîncălzite (când cântam, era atât de frig încât ne ieșeau aburi din gură). Când circulam cu trenul, era frig. În hoteluri, ne încălzeam cu aerotermele, așternuturile erau murdare.

Vedeam lipsa de mâncare din magazine, din restaurante. Vedeam oamenii transfigurați de supărare, de lipsuri, de griji, deși toți aveau atunci un loc de muncă asigurat, toți aveau un acoperiș deasupra capului. Existau posibilități financiare și o oarecare egalitate financiară. Ei bine, frigul din case, lipsa de mâncare, toate acestea ne-au determinat să ieșim în stradă și să luptăm pentru poporul român”, a spus artista, în exclusivitate pentru CANCAN.RO.

(CITEȘTE ȘI: Simona Florescu a lansat melodia care unește inimi! Iubirea, dusă la superlativ în „Toată Dragostea Mea”)

Clipe de coșmar pentru soții Dichiseanu: „Efectiv am văzut moartea cu ochii”

Artista și-a deschis sufletul și a povestit, cu greu, faptul că s-a temut atât pentru viața ei, cât și pentru cea a soțului. La un moment dat, Ion Dichineanu a fost rănit, clipă în care Simona Florescu s-a speriat teribil, crezând că nu va scăpa cu viață.

„Ne-am luat amândoi de mână și am ajuns în Piața Universității exact atunci când intrase o mașină și strigau (cei din vehicul): «Noi suntem cu voi». Au reușit să pătrundă, prin mulțime, la Universitate și când au coborât, au început să tragă în oameni. Era și armata acolo, erau pe Intercontinental, peste tot. Armata înconjura totul.

Au început să tragă și unii și alții. Noi eram în față pentru că, la un moment dat, oamenii l-au recunoscut pe Dichi (Ion Dichiseanu, n.r.) și au strigat «Maestre, sunteți primul pe scenă, haideți în fruntea maselor» Atât i-a trebuit.

Bineînțeles, când au început să tragă, au început toți să fugă. La un moment dat, Dichi s-a împiedicat. Noroc că l-am ținut bine de mână că putea să fie călcat în picioare de mulțime. A reușit să se ridice, dar a fost atins de gloanțe! O elice a trecut pe lângă piciorul lui, i-a străpuns pantalonul și i-a atins piciorul. Armata începuse să dea cu gaze lacrimogene. Efectiv am văzut moartea cu ochii”, a mărturist solista, pentru CANCAN.RO.

.

(CITEȘTE ȘI: Ediția specială ”Altceva cu Adrian Artene”, la un an de la moartea lui Ion Dichiseanu. Ioana Dichiseanu: ”Nu știu dacă am fost garanția!”)

Simona Florescu: „Mă gândeam numai la copilul pe care l-am lăsat acasă”

La momentul Revoluției, fiica Simonei Florescu și a lui Ion Dichiseanu, Ioana Georgiana Dichiseanu, avea doar doi ani. Din dorința de a schimba soarta țării, artista și-a găsit puterea de a-și lăsa unicul copil acasă, în grija cumnaților, pentru a ieși în stradă.

„M-am temut. Mă gândeam numai la copilul pe care l-am lăsat acasă din dorința de a urni lucrurile și de a face ca lucrurile să meargă bine și frumos în țara asta. Practic, noi, ne-am lăsat acasă fetița de doi ani pentru a ne câștiga libertatea.

Când a avut loc Revoluția, Ioana (fiica artistei, n.r.) avea doi ani și două luni. Ne-a fost greu să o lăsam acasă cu sora lui Dichi și cumnatul, dar, știind că ieșim pentru o cauză adevărată… Acum, dacă ar fi să ies în stradă, nu aș mai ieși. Nu mi-aș mai lăsa copilul. Aș sta să am grijă de familia mea. Motive sunt multiple ca să pot ieși, din nou, în stradă, dar nu. Stau să-mi păzesc familia și să am grijă de ea”, a dezvăluit Simona Florescu.

(CITEȘTE ȘI: Imaginea care a înduioșat! Ioana Dichiseanu, surprinsă de fiica ei în timp ce cânta: ”Cât ești de feminină, elegantă, educată și profundă!”)

Simona Florescu, despre moartea soților Ceaușescu: „Aveau dreptul la o judecată”

Artista a trăit clipe de coșmar la Revoluția din 1989, văzând tineri care mureau chiar în jurul său, cerând libertate. Cântăreața a rămas profund impresionată de curajul lor ieșit din comun, dar poate cel mai tare a șocat-o moartea lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu:

„M-au impresionat foarte mult tinerii care au murit atunci la Revoluție, inconștienți. Nu și-au dat seama. Așa cum am fost și noi, tot inconștienți. M-a impresionat și moartea Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. Nu meritau să moară așa. Ei aveau dreptul la o judecată. Trebuia să fie judecați. Nu trebuia să moară așa. Mă gândeam cum ar fi fost să fie părinții mei în locul lor.

Când mă gândesc la Revoluție (care nu a fost, de fapt, o revoluție, dar este adevărat că a avut un mare aport revolta maselor cauzată de lipsurile de la vremea aceea) îmi vine în minte cuvântul „libertate”. Pentru asta am luptat cu toții. Libertate care a fost prost înțeleasă, din păcate, trecând dintr-o extremă în cealaltă.

Într-un fel, zic eu că a meritat România Revoluția din 1989. Ne puneam speranțe mari. Ziceam că o să curgă lapte pe străzi, o să vezi miere și lapte. Nu ne imaginam că la atâția ani de la Revoluție să se întâmple ce se întâmplă pentru că România, atunci, era o țară care se gospodărea singură. Atâtea fabrici, atâtea uzine, combinate, combinate siderurgice, chiar multe care mergeau la export. Între timp, s-au distrus toate în țara asta. Nu mai reușim să ne gospodărim singuri. Am ajuns în halul în care am ajuns”, a spus Simona Florescu, pentru CANCAN.RO.

(CITEȘTE ȘI: Avocatul lui soților Ceaușescu rupe tăcerea! Informații bombă despre procesul din decembrie 89: ”A fost o crimă!”)

Ce s-a întâmplat în ziua de 18 decembrie în Revoluția Română din 1989

Începutul protestelor

Totul a început în data de 15 decembrie, când regimul comunist a încercat înlăturarea lui László Tőkés, un personaj extrem de vocal al vremii. Aproximativ 100 de cetățeni ai Transilvaniei au ieșit în fața casei pastorul Bisericii Reformate Maghiare care fusese evacuat de către autorități. Cei care doreau ca ordinul de evacuare să fie anulat au început să câte colinde și să aprindă lumânări.

Următoarea zi, Piața Sfânta Maria din Timișoara a devenit un loc de adunare pentru simpatizanții veniți să protesteze în jurul Catedralei, scandând sloganuri împotriva regimului. Astfel, data de 16 decembrie a fost prima în care românii au scandat „Jos Ceaușescu” și „Libertate”. Revolta a ajuns cunoscută și peste hotare, fapt care l-a determinat pe Nicolae Ceaușescu să găsească o soluție.

În data de 17 decembrie, dictatorul a discutat cu generalii Vasile Milea și Tudor Postelnicu în legătură cu oprirea manifestațiilor din Timișoara. Aceasta a fost ziua în care regimul  a făcut primele victime ale Revoluției. Circa 200 de persoane au fost rănite, 700 arestate, iar 58 ți-au pierdut viața chiar pe treptele Catedralei, cerând libertate.

Operațiunea „Trandafirul”

Am ajuns la data de 18 decembrie 1989, o zi de luni care avea să fie încărcată de atât de multe evenimente cumplite. În timpul nopții, Elena Ceaușescu, alături de Tudor Postelniciu și Emil Bobu, au decis să emită un ordin prin care cele 40 de cadavre care se aflau la Spitalul Județean Timișoara să fie aduse în Capitală, pentru a fi arse. Astfel, prin operațiunea „Trandafirul”, soția dictatorului încerca să acopere urmele sângerii ale masacrului petrecut pe treptele Catedralei. Cadavrele au fost arse complet pe data de 20 decembrie, iar cenușa le-a fost aruncată într-un canal din Popești Leordeni.

Nicolae Ceaușescu ordonă oprirea manifestaților

Primele ore ale zilei au fost marcate de o răspândire amplă a protestatarilor în Piața Dacia, Calea Aradului, Piața Traian, reduși la tăcere prin intervenții violente ale militarilor, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. La aproximativ 06:00, președintele este informat că liniștea a fost așternută la Timișoara. Magazinele, vandalizate cu doar o seară înainte, au fost „cârpite” și redeschise, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Sosesc 41 de cercertași de la Batalionul 404 al Direcției de Informații a MApN care se organizează în cinci grupuri, pentru a culege informații. Un detașament de 30 de militari este trimis la Spitalul Județean, unde se aflau protestatarii bătuți cu o seară înainte, pentru a-i interoga.

Nicolae Ceaușescu pleacă în Iran

Ilie Ceaușescu sosește la Timișoara pentru a liniști situația. Fratele fostului dictator încearcă să convingă responsabilii politici din armată că țara este victima unui complot din străinătate. Imediat după aceea, Corneliu Pacoste merge la Universitate pentru a determina conducerea facultăților să trimită, de urgență, studenții în vacanță. În acest timp, Nicolae Ceaușescu pleca deja în Iran lăsând, la conducerea țării, pe Elena Ceaușescu și Manea Mănescu.

La aproximativ ora 10:00, protestele reîncep. Peste 50 de persoane se adună în Calea Buziașului, pentru a devasta alimentara din zonă. Cetățenii aflaseră faptul că trupurile celor care au fost uciși vor fi arse. Trei ore mai târziu, în fața casei lui László Tőkés vin aproximativ 70 de persoane care anunță manifestații pentru eliberarea protestatarilor de seara trecută.

Protestele se răspândesc în Timișoara

Protestatarii încep să apară și pe Calea Girocului, 300 la număr, dar și pe strada Gh. Lazăr, unde se trâng peste 1.000. În fața Catedralei sunt, de asemenea, grupuri care scandează. La un moment dat, este deschis focul, moment în care este ucis Marius Nemțoc și Ion Măriuțac. Va urma un atac cu grenade cu gaz lacrimogen, apoi cu substanțe toxice, pentru a dispersa mulțimea. Românii continau să se adune, dar armata a început, din nou, să tragă, moment în acre s-au baricadat în Catedrală.

Manifestațiile se răspândesc rapid în Timișoara. Pe Bulevardul Tinereții, aproximativ 30 de tineri opresc tramvaiele și îi pun pe călători să coboare. În acest timp, pe Calea Șagului erau deja 100-150 de cetățeni care strigau lozinci. Începe și un atac cu sticle la Spitalul Județean, unde pacienții nu puteau fi vizitați. Militarii ăi reduc la tăcere cu gaze toxice.

Cristina Lungu, primul copil ucis în lupta pentru libertate

Un grup de aproximativ40 de manifestanți iese în Calea Criviței, pe data de 18, seara. Căpitanul Ilie trimite 25 de militari pentru a-i elimina. Cea mai tânără victimă a murit în noaptea aceea. Cristina Lungu avea doar doi ani și fusese adusă la mișcare de către părinți, dar și-a găsit, nevinovată, sfârșitul.

Televiziunile din întreaga lume au început să vorbească despre evenimentele care se petrec la Timișoara, iar în Piața Eroilor din Budapesta, demonstranții protestau în fața Ambasadei României.

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.