Vaduva lui Tamango si-a pierdut orice urma de speranta. Traieste in saracie lucie si are in ingrijire zece persoane, cu un venit de doar 80 de lei lunar: „Plang tot timpul, stau mai mult la cimitir decat acasa, il visez in fiecare seara pe sotul meu. Am d

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Aurica, impreuna cu trei dintre copii sI cu sapte nepoti abia reusesc sa-si duca traiul, de pe o zi pe alta, in casuta lor darapanata din comuna Ghimpati, din judetul Giurgiu. De trei luni, de cand Tamango a decedat, vaduva lui isi petrece zilele sI noptile plangand fara incetare, ajungand la capatul puterilor. Cu toate acestea, simte ca fostul ei sot ii da putere din Ceruri, mai ales ca il viseaza in fiecare seara, iar el ii calauzeste pasii mai ceva ca un mentor. Din pacate, insa, greutatile financiare ii macina sufletul Auricai, iar necazurile par sa se tina lant in familia ei: Mi-e greu fara Tamango, plang tot timpul. Stau mai mult la mormant decat acasa. Ma duc aolo in fiecare zi, stau cu orele, ii fac curat, ii aprind lumanari, ii povestesc tot ce mi se intampla, ma plang la el. Il visez mereu sI asta ma tine in viata sI o data, chiar mi-a dat un semn. Eram necajita rau ca nu aveam bani din ce sa fac pomana sI el mi-a zis in vis sa ma duc la fata noastra, Desdemona, sa ma ajute ea. SI asa am facut. Sotul Desdemonei tocmai venise din strainatate sI mi-a dat ea zece milioane. Am facut sI pomenile, am facut tot. Am facut toate pomenile pana acum, dar urmeaza asta de trei luni sI nu am nici un ban, nu stiu cum o sa fac. Toate hainele lui Tamango le-am oferit oamenilor in afara de cateva, care erau preferatele fiului nostru, Ministru. A zis ca vrea el sa le aiba amintire, toata viata, de la tatal lui”, a povestit Aurica, pentru CANCAN. Greu de crezut, dar vaduva lui Tamango si-a intretinut familia sI gospodaria, in ultimele trei luni, cu suma de 80 de lei lunar, respectiv echivalentul a sase pachete de tigari. Din aceasta suma care reprezinta doua alocatii, Aurica a reusit sa hraneasca nu mai putin de unsprezece guri, chiar daca asta a insemnat sa manance numai paine goala sau numai cartofi, zile intregi, consecutiv: „Ne descurcam greu cu banii. Pentru fata noastra handicapata aveam indemnizatie cinci milioane de lei pe luna, dar de cand a murit Tamango nu am mai luat banii. Eu nu am stiu ce sa fac sI abia ieri (n.r. alaltaieri) am rezolvat sI m-au trecut pe mine ca ingrijitor. Dar banii pe lunile astea i-am pierdut sI abia de luna viitoare vom incepe iar sa luam. Eu stau cu trei dintre copiii nostri sI cu sapte nepoti. Numai ca alocatia lor nu vine la mine, ci la domiciliul mamelor lor. Eu primesc doar alocatia de la doi copii, adica 80 de lei pe luna sI asta e singurul venit. Noroc ca ma mai ajuta lumea, ca-mi mai da fata mea cate ceva de mancare, cand mai vine pe la mine. E foarte greu. Fac mancare pe plita, azi n.r. Ieri) am facut niste fasole, nici butelie nu mai am”, ne-a mai povestit Aurica.