Verifici repetat dacă ai încuiat ușa? Psihologii susțin că ai putea avea această tulburare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cei mai mulți dintre noi ne-am trezit brusc gândindu-ne: „Stai puțin… oare chiar am încuiat ușa?”. Pentru unii, acest lucru ar putea însemna că data viitoare vor încui ușa cu mai multă atenție. Dar pentru alții, ar putea fi vorba de o tulburare de anxietate. Cercetătorii spun că totul se reduce la teama de a pierde controlul.

Un nou studiu realizat de Universitatea Concordia din Montreal, Canada, sugerează că această teamă de a pierde controlul poate duce la un comportament recurent de verificare. Potrivit cercetătorilor, acest aspect ar putea sta la baza multor tulburări de anxietate, inclusiv a tulburării obsesiv-compulsive (TOC).

Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), care este un tip de tulburare de anxietate caracterizată printr-un comportament incontrolabil de verificare și gânduri recurente și deranjante. Oamenii de știință speră că noile descoperiri le vor permite să găsească metode mai eficiente de tratare a TOC și a altor tulburări de anxietate, abordând cauza lor principală.

„Am demonstrat că persoanele care cred că vor pierde controlul sunt semnificativ mai predispuse să manifeste un comportament de verificare cu o frecvență mai mare. Putem încerca să reducem convingerile pacienților legate de pierderea controlului, ceea ce ar trebui să le diminueze simptomele.”, afirmă Adam Radomsky, coautor al studiului.

Ce înseamnă dacă verifici de mai multe ori dacă ai încuiat ușa?

Verificarea de mai multe ori dacă ușa este încuiată este un obicei frecvent determinat de anxietate și de lipsa de încredere în propria memorie. Psihologii explică faptul că viața modernă este plină de distrageri, ceea ce determină creierul să încuie ușa pe „pilot automat”. Acest lucru generează îndoieli și te obligă să verifici a doua oară pentru a-ți recăpăta liniștea sufletească.

sursă foto: social media

Verificarea ușii oferă o scurtă ușurare de la teamă, dar te poate prinde într-un cerc vicios. Când acționezi pe pilot automat, creierul tău nu înregistrează amintirea acțiunii. Apoi, te confrunți cu gânduri intruzive de genul „Oare chiar am încuiat-o?”. Pentru a opri îndoiala, verifici din nou încuietoarea. Majoritatea oamenilor se întreabă dacă verificarea lor este „normală” sau dacă suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC). Dar aceasta nu este de fapt întrebarea utilă, și iată de ce: aproape toată lumea verifică lucrurile. Diferența nu stă în verificarea în sine – ci în ceea ce se întâmplă după aceea.

Verificarea obișnuită are un punct final. Verifici ușa înainte de a plecat de acasă, constati că este încuiată, iar creierul tău arhivează acea informație. S-ar putea să-ți treacă totuși un gând câteva ore mai târziu — „ oare am verificat ușa?” — dar nu te obsedează. Poți să ridici din umeri și să treci mai departe, având încredere în versiunea ta de mai devreme.

Verificarea în cazul tulburării obsesiv-compulsive (TOC) funcționează diferit. Verificarea nu elimină îndoiala — ci creează nevoia de a verifica din nou. Verifici ușa, dar chiar actul verificării te face să te întrebi dacă ai verificat corect. Chiar ai văzut că s-a blocat încuietoarea? Ai fost pe deplin atent? Cu cât verifici mai mult, cu atât devii mai nesigur. Ceea ce le unește nu este comportamentul în sine. Este legătura dintre verificarea respectivă și anxietate. Verifici pentru a neutraliza o teamă — iar teama revine, adesea în câteva secunde, impunând o nouă verificare.