Ceainaria calugarilor

INTIMITATE. Separeul preferat al prelatilor bucuresteni CALITATE. 2005… a fost un an bun pentru musetel! ANTIALCOOL. „Barul” preacinstitilor calugari PRECAUTIE. „Aveti o rezervare pe numele Pafnutie?” Specific. In loc de scrumiere, „localul” este dotat la fiecare masa cu cate o icoana Razvan Mateescu In plin centrul Capitalei, peste drum de biserica Sf. Gheorghe Nou, intr-un spatiu al Arhepiscopiei Bucurestilor s-a deschis Libraria Vasiliada la initiativa episcopului-vicar Varsanufie Prahoveanul. Aici isi dau intalnire studentii teologi, preotii, calugarii, iubitori ai ceaiului traditional, cunoscut de peste 3.000 de ani, servit in cescute unicat.

Relaxare cu psalmi si boboci de portocal

Spatiul magazinului este impartit pe verticala: la parter exista o librarie, iar la etaj a fost amenajata o ceainarie ortodoxa. In ceainarie o candela sta aprinsa tot timpul. Interiorul are un aer de biserica veche. Miroase tainic a smirna, menta si a ciocolata amaruie. Ceaiurile din flori de orhidee, trandafiri, flori de visin, lacrimi de mango, perle de iasomie sau boboci din flori de portocal, sunt adevarate haiku-uri dulci si aromate. Cum intri, urci pe o scara din fier forjat. Sus, o priveliste cum rar ti-e dat sa intalnesti. La mesele dotate cu icoana in loc de scrumiera, preotii in sutana sau civil vorbesc de-ale lor sorbind din ceai: „Frate Onufrie, sunt terminat de oboseala, am facut in weekend doua inmormantari, un botez si-un sfantu maslu, ca muri tanti Rica, o batrana din parohie, Domnul fie cu ea!”. Preotii isi povestesc cat mai au pana sa-si ridice biserici noi sau cat le mai trebuie sa le repare pe cele vechi, impartasesc experiente si necazuri. Unii se plang ca i-au reclamat vecinii din pricina clopotelor, altii cauta sa cumpere cristelnite si lumanari mai ieftine. „E grea taica, viata asta”, suspina intelept parintele Radu. „Mie mi-au fugit constructorii taman cand ridicam sfanta biserica, m-au lasat balta cu materialele sub cerul liber. Nici sfantu? altar nu l-au terminat. De necaz am venit sa beau un ceai, poate ma intalnesc cu vreun parinte prieten sa ma sfatuiesc si sa mai uit de suparare.” Preotul comanda „Spranceana batranului” si se linisteste. E un ceai alb, uscat la soare si prelucrat, bun de baut seara pentru ca nu e tare si binecuvanteaza papilele gustative cu o aroma dulce de flori exotice. Atmosfera duhovniceasca este intregita de o muzica pe masura din repertoriul clasic laic sau bisericesc, ascultata in surdina. Banii obtinuti din vanzarea cartilor si chiria platita de ceainarie intra in fondurile Asezamantului Vasiliada si sunt folositi pentru cumpararea de medicamente destinate oamenilor fara posibilitati materiale, batrani cu pensii mici, oameni fara adapost. La Vasiliada nu se fumeaza si nu se servesc bauturi alcoolice. Cine vrea sa bea, totusi, ceva „tare” poate comanda „Ceaiul ca o bere”, o bautura rece cu aspect de bere inspumata, dar care are gust de… ceai. Foto: Razvan Mateescu