Data de 17 februarie 1867 rămâne în istorie pentru apariția unui stat artificial. Austria și Ungaria au pus bazele au pus bazele acestuia, urmând să prelungească agonia celui creat de dinastia de Habsburg, potrivit EVZ.ro.
În 1809, Habsburgii au încercat să influențeze modul lui Napoleon de a vedea pacea. Totuși, el a desființat Imperiul Romano-German, iar Viena a rămas Imperiul Habsburgic. Austria a dorit până în 1866 să unească Germania în jurul Vienei, însă Prusia a luat atunci un avantaj la Koniggratz (Sadowa).
Citește și: Descoperire istorică a unui preot, într-o alimentară din Sibiu. Obiectul datează dinaintea comunismului
Cât despre Napoleon, acesta a lăsat diplomația deoparte, iar după ce a spart un serviciu de ceai din cel mai fin porțelan, a spus: „Imperiul vostru este o servitoare bătrână, surdo-mută și aproape oarbă, violată de toți pe la colțuri și voi îmi dictați mie pacea”?
În 1866, Austria a fost învinsă, iar cancelarul Germaniei Otto von Bismarck a decis, după victoria de la Koniggratz (Sadowa), să facă o unire austro-ungară. De asemenea, în 1959, el a hotărât să pună la conducerea României un prinț german, rudă cu Napoleon al III-lea, fiu mai mic al unui prinț prusian, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Este vorba despre tânărul Karl, care a devenit Carol I al României.
Otto von Bismarck avea nevoie ca granițele Austro-Ungariei să fie sigure, între Rusia și Imperiul Otoman, având un interes sporit pentru Carpați și Dunăre. Astfel, în urma compromisului (Ausgleich) din 17 februarie 1867, Germania și Austria au obținut numeroase avantaje. Cel mai mare beneficiu a fost faptul că Viena a lichidat cea mai puternică opoziție a maghiarilor. Imperiul Austro-Ungar a avut, ulterior, o nouă structură: Cisleithania și Transleithania, în funcție de râul Leitha.
Armata acestei puteri se numea „regală și imperială” – K.u.K – „Koniglich und Kaiserlich” și se baza pe cele două corpuri: austriac Landwehr și ungar -Honved. Asta însemna că urmau să aibă două adunări parlamentare și două guverne. Totodată, împăratul a devenit „rege apostolic al Ungariei”. Imperiul a mai urmat apoi câțiva pași importanți, primul fiind perfectarea acordului, la 8 iunie 1867. Ulterior, acesta a fost înscris în Constituție, la 21 decembrie 1867.