Dacă tot e frig afară, dacă ninge sau doar ne imaginăm cum ar arăta iarna adevărată, merită să ne jucăm puțin cu o întrebare aparent banală: câte cuvinte pot exista pentru zăpadă? Răspunsul scoțienilor este surprinzător și poetic în același timp. Nu zece, nu o sută, ci 421 de cuvinte diferite, născute dintr-o relație veche și profundă cu vremea.
Nu este o legendă de iarnă și nici o exagerare romantică. Scoțienii au aproximativ 400–420 de cuvinte pentru zăpadă, cel mai des fiind citată cifra de 421. Această bogăție lexicală provine în principal din limba Scots, o limbă distinctă de engleza standard și diferită de gaelica scoțiană. Numărul a fost documentat în dicționare de specialitate și a atras atenția lingviștilor tocmai pentru că spune o poveste despre felul în care oamenii își construiesc limbajul în funcție de mediul în care trăiesc.
Pentru scoțieni, vremea nu a fost niciodată un simplu subiect de conversație. În special în zonele rurale și montane, zăpada a influențat viața de zi cu zi timp de secole. A decis dacă turmele puteau fi mutate, dacă drumurile rămâneau deschise, dacă satele deveneau izolate sau dacă munca câmpului putea continua. În acest context, nu era suficient să spui „ninge”. Era vital să știi ce fel de zăpadă cade, cum se așază și ce pericole aduce.
Unele cuvinte scoțiene pentru zăpadă sunt surprinzător de expresive. Există termeni pentru primele semne ale ninsorii, pentru fulgii rari care apar timid, pentru zăpada ușoară care plutește în aer sau pentru cea bătută violent de vânt. Sunt cuvinte care descriu nu doar un fenomen meteo, ci o stare, un moment precis, o experiență trăită. Limbajul devine astfel un instrument de supraviețuire, dar și de observație fină a naturii.
În vocabularul scoțian (Scots), „zăpada” poate fi pur și simplu snaw, cuvântul de bază, dar lucrurile devin interesante când începi să descrii nuanțele. De exemplu, când ninsorea abia pornește, există termenul sneesl, folosit pentru momentul acela în care începe să ningă fin (sau chiar să burnițeze cu zăpadă) și îți dai seama că vremea se schimbă. Pentru o ninsoare foarte ușoară, aproape timidă, scoțienii pot spune flindrikin, un fel de „praf” de zăpadă care cade scurt și discret, fără să acopere imediat pământul.
Când zăpada nu cade drept, ci se învârtește în aer în curenți, apare cuvântul feefle, perfect pentru acele momente în care vântul îți ridică fulgii și îi plimbă ca într-un dans. Iar dacă vrei să descrii un fulg mare, vizibil, care pare „serios” și greu, poți folosi skelf, un termen care surprinde exact acea impresie de fulg consistent.
Există și cuvinte pentru începuturile ninsorii: spitters poate descrie primii fulgi rari, aceia care apar pe neașteptate și te fac să te întrebi dacă chiar începe să ningă sau doar „încearcă”. Pentru zăpada uscată, afânată, din aceea care scârțâie sub bocanci și zboară ușor, scoțienii folosesc pow. Iar când zăpada este bătută de vânt, întărită și împinsă în valuri pe câmp sau pe drumuri, intră în scenă thraw, cuvânt care duce cu gândul la forța vântului și la iarna care nu glumește.
Când vorbim despre cele 421 de cuvinte, nu ne referim strict la termeni complet diferiți în sens clasic. Numărul include variații regionale, forme derivate, verbe, adjective și substantive care gravitează în jurul aceleiași realități: zăpada. Chiar și așa, este una dintre cele mai bogate colecții lexicale dedicate unui singur fenomen natural din Europa.
Povestea zăpezii în Scoția ne arată că limbajul nu este un lux, ci o adaptare. Oamenii dau nume lucrurilor care le pot schimba viața. Iar când natura este imprevizibilă, cuvintele devin la fel de importante ca adăpostul sau focul. Așa că, data viitoare când ne uităm pe fereastră și vedem zăpada ca pe un inconvenient, poate merită să ne întrebăm ce am fi numit-o dacă ar fi depins mai mult de ea.
Există fructe radioactive. Nu ca la Cernobîl, dar suficient cât să ne amuze