Răgușeală ușoară, gât inflamat, strănut sau o stare generală de oboseală pot fi primele semne că organismul intră într-o luptă cu un virus. Medicul Cezar susține că intervenția rapidă, chiar din aceste momente timpurii, poate face diferența majoră în evoluția unei răceli sau viroze, iar vitamina C și vitamina D joacă un rol-cheie în acest proces.
Doctorul Cezar atrage atenția asupra unui aspect esențial pe care mulți îl ignoră: primele ore de la apariția simptomelor.
„La primele simptome, când simți că te-a luat puțin răgușeala, că s-a umflat puțin gâtul, că începi să strănuți, că ai o stare de moleșeală, de oboseală, când simți că te ia, nu aștepta, lovește-l!”, explică medicul.
Potrivit acestuia, exact în acest interval virusul începe să se multiplice intens și să consume din resursele organismului pentru a-și produce propriile proteine. Dacă organismul nu primește sprijin, sistemul imunitar este pus într-un dezavantaj clar. „E momentul în care virusul începe să consume din energia corpului. Atunci trebuie să-i oferi organismului resursele de care are nevoie”, subliniază doctorul.
Prima resursă menționată de medic este vitamina C, administrată însă diferit față de recomandările clasice.
„Vitamina C în doze foarte mari, 500 sau 1000 de miligrame la 3–3 ore, se poate ajunge până la 3, 4, 5 mii de miligrame pe zi, chiar 6–10 grame, dacă ați întârziat puțin și răceala v-a lovit mai tare și dacă o tolerați digestiv”, explică el.
Această strategie urmărește să susțină rapid sistemul imunitar în faza acută, când organismul este sub asediu. Medicul avertizează însă clar că vitamina C nu trebuie luată zilnic pe termen lung.
„Vitamina C nu se ia zilnic pe termen lung, pentru că scade imunitatea. Persoanele care iau vitamina C zilnic, perioade lungi, ajung să aibă imunitatea mai scăzută”, precizează el.
Recomandarea este ca administrarea să fie de scurtă durată, una până la cinci zile, cu doze progresiv descrescătoare. De asemenea, doctorul insistă pe calitatea suplimentelor: vitamina C de proveniență naturală este preferabilă celei sintetice, chiar dacă aceasta din urmă își face parțial efectul.
Dacă vitamina C este „intervenția de urgență”, vitamina D este considerată baza imunității. „Vitamina D este imunomodulator și avem nevoie să fie în sânge la un nivel de aproximativ 50 nanograme pe mililitru”, explică doctorul Cezar.
El recomandă efectuarea analizelor de sânge și ajustarea dozelor astfel încât nivelul să se situeze între 40 și 60 ng/ml. Spre deosebire de vitamina C, vitamina D nu acționează rapid, dar influențează profund capacitatea organismului de a răspunde corect la infecții.
Studiile arată că deficitul de vitamina D este asociat cu un risc crescut de viroze și infecții respiratorii, iar suplimentarea corectă poate reduce frecvența îmbolnăvirilor și severitatea formelor de boală.
Este important de subliniat că vitamina C și vitamina D nu sunt antivirale și nu „omoară” virusurile. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical și nu garantează prevenția îmbolnăvirii. Rolul lor este de a susține organismul, de a-i oferi resursele necesare pentru a lupta mai eficient.
Vitamina C poate reduce durata și intensitatea simptomelor dacă este administrată corect și la timp, iar vitamina D este esențială pentru prevenție și reglarea răspunsului imun.
Copiii mici, femeile însărcinate, persoanele cu afecțiuni renale sau care urmează tratamente cronice trebuie să discute cu medicul înainte de administrarea dozelor mari de suplimente. În cazul simptomelor severe sau persistente, consultul medical rămâne obligatoriu.
Mesajul doctorului Cezar este clar: intervenția timpurie contează enorm. „Ce v-am spus eu aici poate vindeca natural, în una-două zile, orice tip de răceală”, afirmă el, cu condiția ca organismul să primească sprijinul potrivit la momentul potrivit. Vitamina C, folosită inteligent pe termen scurt, și vitamina D, menținută la un nivel optim, pot deveni aliați importanți în sezonul virozelor, fără a înlocui însă responsabilitatea medicală și monitorizarea corectă a sănătății.
Anticoncepționalele sub lupa Profesorului Mircea Beuran: riscuri ignorate pentru colecist