Când auzi „evadare din pușcărie”, te gândești la sârme tăiate, sirene, girofar și ani în plus la pedeapsă. Ei bine, nu peste tot. În timp ce în Mexic evadările lui El Chapo au dus la înăsprirea drastică a legilor, prin Europa există state unde fuga din pușcărie nu e infracțiune penală. Da, ai citit bine. Hai să desfacem caterinca pas cu pas.
Numele Joaquín „El Chapo” Guzmán a devenit legendă nu doar din pricina activității din mijlocul cartelurilor, ci și pentru evadări. Prima dată, a ieșit din pușcărie ascuns într-un coș de rufe. A doua oară, deja vorbim de nivel GTA: tunel de peste un kilometru, motocicletă pe șine, dușul pornit ca să acopere zgomotul. În Mexic s-a zis atunci, cu jumătate de gură: Orale ese!
Problema nu era doar tupeul, ci realitatea din spate: legi neclare, corupție, gardieni cumpărați, stat slab. Mult timp, evadarea în sine nu era incriminată clar. Era pedepsit tot ce venea „pe lângă”: mita, ajutorul, distrugerile. Așa s-a născut legenda că „în Mexic e legal să evadezi”. Nu era legal, dar era suficient de ambiguă legea încât să pară telenovelă juridică.
După rușinea internațională El Chapo, Mexicul a strâns șurubul. Azi, evadarea = infracțiune clară, ani în plus, regim dur, zero glumă. Pușcăria nu mai e cu ieșire de urgență.
În Germania, evadarea din închisoare nu este infracțiune penală. Dacă un deținut reușește să fugă fără violență, fără distrugeri și fără să ajute pe alții, nu primește ani în plus. După ce este prins, își continuă pedeapsa inițială.
Atenție însă! Dacă lovește gardieni, sparge bunuri, organizează evadări sau implică alte persoane, aceste fapte sunt pedepsite sever, separat. Statul german spune că instinctul de libertate e omenesc, dar haosul și violența nu sunt tolerate.
În Austria, regula este aproape identică. Evadarea pașnică nu este infracțiune, însă deținutul pierde rapid orice beneficiu. Regimul devine mai dur, iar șansele de liberare condiționată se subțiază drastic.
În Elveția, filosofia merge și mai departe. Codul penal pornește de la ideea că libertatea este o valoare fundamentală și că instinctul de evadare nu trebuie penalizat moral. În practică însă, lucrurile sunt reci și precise: ești căutat imediat, ești reîncarcerat și pierzi orice urmă de încredere din partea sistemului.
În Belgia, evadarea fără violență nu este infracțiune penală, dar este tratată ca abatere disciplinară gravă. Asta înseamnă mutare într-un penitenciar mai dur, pierderea beneficiilor și, de multe ori, anularea liberării condiționate.
În Olanda, statul consideră că dacă cineva evadează, sistemul a greșit. Totuși, evadarea rămâne consemnată și face aproape imposibilă obținerea oricărui avantaj ulterior.
În Statele Unite, Franța, România sau Regatul Unit, evadarea este infracțiune clară. Fugi din pușcărie, primești automat ani în plus. Fără filozofie, fără dezbateri.
El Chapo evada pentru că Mexicul era un stat slab, cu legi ambigue și instituții corupte. Germania, Austria sau Elveția nu pedepsesc penal evadarea pentru că au state puternice și reguli clare. Diferența nu este indulgența, ci controlul. În unele țări poți fugi fără ani în plus, dar nimeni nu scapă fără consecințe. Acum apucați-vă de gândit și desenat planuri!
CITEȘTE ȘI: Apocalipsa zombie, ediție oficială: guvernul SUA are un plan și nu, nu e o glumă