Turnul Eiffel nu era destinat Parisului: povestea refuzului care a schimbat istoria

Turnul Eiffel este astăzi unul dintre cele mai cunoscute monumente de pe planetă și simbolul absolut al Parisului. Cu toate acestea, de-a lungul anilor a circulat o poveste fascinantă potrivit căreia celebrul turn nu ar fi trebuit să fie ridicat în capitala Franței, ci în Barcelona. Legenda este repetată frecvent în cărți, articole și pe internet, însă realitatea este mai complexă: o parte din poveste este adevărată, iar o altă parte aparține mai degrabă domeniului miturilor urbane.

Povestea populară: turnul refuzat de Barcelona

Una dintre cele mai răspândite istorii despre Turnul Eiffel spune că inginerul francez Gustave Eiffel ar fi prezentat inițial proiectul autorităților din Barcelona pentru Expoziția Universală organizată acolo în anul 1888.

Conform acestei versiuni, oficialii orașului ar fi respins ideea deoarece structura era considerată prea mare, prea costisitoare și prea industrială pentru arhitectura Barcelonei. Unele variante ale poveștii spun chiar că proiectul ar fi fost considerat pur și simplu prea urât pentru orașul catalan.

După acest refuz, Eiffel ar fi dus proiectul la Paris, unde ideea a fost acceptată pentru Expoziția Universală din 1889. În această variantă a istoriei, Barcelona ar fi ratat astfel șansa de a avea unul dintre cele mai faimoase monumente din lume.

Ce spun documentele istorice

Când istorici și cercetători au început să analizeze arhivele oficiale ale expoziției din Barcelona, au descoperit însă un detaliu important: nu există documente care să dovedească faptul că Gustave Eiffel ar fi făcut o ofertă oficială orașului pentru construirea turnului.

Din acest motiv, mulți specialiști consideră că povestea refuzului Barcelonei este probabil un mit care a apărut ulterior și s-a răspândit în timp.

În realitate, proiectul turnului fusese deja conceput de inginerii companiei lui Eiffel special pentru Expoziția Universală de la Paris din 1889, organizată pentru a celebra centenarul Revoluției Franceze.

Sâmburele de adevăr din spatele legendei

Totuși, legenda nu este complet lipsită de fundament. Pentru Expoziția Universală din Barcelona din 1888 au existat mai multe proiecte propuse pentru construirea unor turnuri foarte înalte, care ar fi putut deveni simboluri ale evenimentului.

Autoritățile orașului au analizat aceste idei, însă au respins cel puțin trei proiecte de turnuri gigant, din motive financiare și estetice. Orașul prefera construcții mai integrate în arhitectura existentă.

Acest episod real din istorie ar fi putut sta la baza legendei conform căreia Barcelona ar fi refuzat chiar Turnul Eiffel.

Cum a ajuns proiectul să fie construit la Paris

În Franța, autoritățile au organizat în 1886 un concurs pentru realizarea unei structuri monumentale de aproximativ 300 de metri înălțime care să marcheze Expoziția Universală din 1889.

Designul tehnic al turnului a fost realizat de doi ingineri ai companiei lui Eiffel, Maurice Koechlin și Émile Nouguier, care au propus ideea unei structuri metalice gigantice formate din patru piloni curbați ce se unesc în partea superioară.

Gustave Eiffel a susținut proiectul, l-a perfecționat și a obținut aprobarea pentru construcție.

Lucrările au început în 1887 și au fost finalizate în 1889. Structura a fost realizată din aproximativ 18.000 de piese metalice și asamblată cu peste 2,5 milioane de nituri. La momentul inaugurării, turnul era cea mai înaltă construcție din lume, atingând 300 de metri.

Nici parizienii nu au fost încântați la început

Deși astăzi Turnul Eiffel este simbolul Parisului, reacțiile inițiale ale locuitorilor orașului nu au fost deloc entuziaste.

În 1887, aproape 300 de artiști, scriitori și arhitecți francezi au semnat o petiție împotriva proiectului. În documentul respectiv, turnul era descris drept o „monstruozitate de fier” care ar distruge frumusețea clasică a orașului.

Criticii considerau că o structură industrială atât de mare nu avea ce căuta în peisajul elegant al Parisului.

Un monument care trebuia să fie temporar

Un alt detaliu surprinzător este faptul că Turnul Eiffel nu fusese conceput ca o construcție permanentă.

Autorizația acordată lui Gustave Eiffel prevedea că turnul ar trebui demolat după aproximativ 20 de ani, în 1909, după încheierea contractului.

Monumentul a fost salvat deoarece s-a dovedit extrem de util pentru cercetări științifice. Structura a fost folosită pentru experimente de fizică, observații meteorologice și, mai târziu, pentru transmisii radio.

Curiozități mai puțin cunoscute despre Turnul Eiffel

Turnul Eiffel este o adevărată capodoperă inginerească. Structura sa conține aproximativ 18.000 de piese metalice, iar metalul se dilată în zilele foarte călduroase. Din acest motiv, vara monumentul poate deveni cu până la 15 centimetri mai înalt.

În vârful turnului există și un mic apartament privat construit pentru Gustave Eiffel. Inginerul îl folosea pentru întâlniri cu personalități ale epocii, printre care oameni de știință și inventatori.

Pentru a preveni coroziunea, turnul trebuie revopsit periodic. Operațiunea necesită zeci de muncitori și aproximativ 60 de tone de vopsea.

Povestea conform căreia Turnul Eiffel ar fi fost refuzat de Barcelona pentru că era prea urât rămâne una dintre cele mai fascinante legende urbane din istoria arhitecturii. Deși nu există dovezi clare că proiectul a fost propus oficial orașului catalan, existența unor proiecte similare de turnuri gigant respinse la Barcelona a contribuit probabil la apariția acestei istorii.

Cert este că monumentul construit pentru Expoziția Universală de la Paris din 1889 a devenit în timp unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale lumii și unul dintre cele mai vizitate locuri de pe planetă. Ironia istoriei este că structura criticată odinioară drept o „monstruozitate de fier” a ajuns să reprezinte chiar imaginea Parisului.

CITEȘTE ȘI: Puțini știu: Salvador Dalí a creat logo-ul Chupa Chups în mai puțin de o oră

 Pisica doarme 15 ore pe zi: De ce își petrece jumătate din viață în somn