Trei vieți, trei sicrie, o lecție uitată: tragedia de la restaurantul Beirut din Constanța

În noaptea de 5 aprilie 2014, Constanța a fost zguduită de una dintre cele mai tulburătoare tragedii din istoria recentă a orașului. Un incendiu violent a cuprins restaurantul Beirut, iar trei tinere artiste au murit arse de vii, într-un loc unde oamenii veniseră să mănânce, să asculte muzică și să se bucure de o seară obișnuită. A fost o dramă care ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru toată societatea românească. Un an mai târziu avea să urmeze tragedia de la Colectiv, iar cu câțiva ani înainte România fusese deja zguduită de incendiul de la Maternitatea Giulești. Astăzi, după atâția ani, rămâne aceeași întrebare dureroasă: s-a schimbat cu adevărat ceva?

Noaptea în care focul a înghițit restaurantul Beirut

În seara de 5 aprilie 2014, în jurul orei 23.00, liniștea unei seri de primăvară a fost spulberată de apelurile disperate la 112. Flăcările izbucniseră la restaurantul Beirut, un local cunoscut din centrul Constanței, situat paradoxal la doar câteva sute de metri de sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență.

În câteva minute, focul a cuprins clădirea cu o violență greu de descris, alimentat de materialele combustibile din interior și împins mai departe de rafalele unui vânt puternic. Fumul gros, aproape imposibil de străpuns, a transformat intervenția pompierilor într-o luptă contra cronometru.

Abia în jurul orei 03.30 incendiul a fost lichidat. Când flăcările s-au stins și dărâmăturile au început să fie îndepărtate, pompierii aveau să descopere imaginea care avea să marcheze definitiv memoria orașului: trupurile carbonizate ale trei tinere care, cu doar câteva ore înainte, se pregăteau să urce pe scenă.

Trei vieți frânte într-o clipă

Victimele tragediei au fost Nicoleta Vasilițeanu, de 23 de ani, din Constanța, Mihaela Tucă, de 24 de ani, din Mangalia, și Nicoleta Cengher, de 22 de ani, din Costinești.

Două dintre ele erau dansatoare, iar cea de-a treia cântăreață. În acea seară urmau să încânte publicul cu muzică și dans, într-un spectacol care trebuia să fie, ca atâtea altele, o simplă seară de divertisment.

În locul muzicii s-au auzit însă strigăte de ajutor, iar în locul luminilor de scenă au apărut flăcările.

Potrivit primelor concluzii ale anchetei, incendiul ar fi pornit de la un cuptor electric. Focul s-a extins cu o rapiditate devastatoare în clădirea în care funcționau mai multe localuri, inclusiv Legendary Pub.

O a patra artistă, Nicoleta Buirencu, în vârstă de 19 ani, a supraviețuit cu greu tragediei, suferind arsuri grave și intoxicație severă cu fum.

Mărturia unei seri transformate în coșmar

Printre cei aflați în restaurant în momentul izbucnirii incendiului s-a numărat și un fotbalist camerunez, care avea să povestească ulterior clipele de panică trăite în interiorul localului.

El se afla la o masă de la parter, aproape de ușă, când cineva a trecut în fugă prin fața restaurantului făcând semne disperate. La început nimeni nu a înțeles ce se întâmplă.

În doar câteva minute, fumul a început să pătrundă și în interior.

Confuzia s-a transformat rapid în panică. Oamenii nu știau de unde vine focul și încotro să fugă. În cele din urmă au reușit să iasă, dar afară aerul era aproape imposibil de respirat, iar vizibilitatea era redusă la câțiva metri.

Mulți dintre cei aflați acolo au realizat abia mai târziu cât de aproape au fost de moarte.

Înmormântările care au sfâșiat inimile oamenilor

Constanța a trăit atunci una dintre cele mai dureroase imagini ale ultimilor ani.

Cele trei tinere au fost conduse pe ultimul drum îmbrăcate în rochii de mireasă. În locul unor nunți pline de bucurie, familiile lor au fost nevoite să organizeze înmormântări.

La Valu lui Traian, mama Nicoletei Vasilițeanu striga sfâșiată de durere lângă sicriu, chemându-și copilul înapoi acasă.

La înmormântarea cântăreței Nicoleta Cengher, după slujbă, oamenii au început să aplaude minute în șir, un gest simplu, dar încărcat de o emoție greu de descris.

La Mangalia, dricul care ducea sicriul Mihaelei Tucă spre cimitir s-a stricat pe drum, iar rudele au fost nevoite să îl împingă.

„Nu a vrut să plece”, spunea fratele fetei, printre lacrimi.

Primele întrebări care au apărut după tragedie

La scurt timp după incendiu au apărut și întrebările incomode.

Restaurantul Beirut nu fusese verificat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență în acel an deoarece nu figura în planul de control. Mai mult, reprezentanții instituției nu au putut spune nici dacă localul deținea aviz de securitate la incendiu.

Inspectoratul Teritorial de Muncă a descoperit și un alt detaliu șocant: cele trei tinere care au murit în incendiu nu figurau în baza de date REVISAL cu contracte de muncă.

Ancheta a fost preluată de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar procurorii au început cercetările pentru distrugere și ucidere din culpă.

Condamnările din dosarul Beirut

Procesul avea să dureze ani întregi, iar verdictul final a venit abia în 2019.

Patronul restaurantului Beirut, George Karam, a fost condamnat la 8 ani, o lună și 10 zile de închisoare cu executare.

Pavel Constantin, patronul firmei care realizase mansarda clădirii, a primit o pedeapsă de 7 ani și 9 luni de închisoare.

Instalatorul care pusese în funcțiune instalația de gaz a fost condamnat la 5 ani și 6 luni de închisoare.

Firmele implicate au primit amenzi penale de sute de mii de lei, iar instanța a stabilit despăgubiri totale de aproximativ un milion de euro pentru familiile victimelor.

Dar nicio condamnare nu poate întoarce timpul înapoi.

Niciun ban nu poate reda o viață și nici o sumă nu poate alina cu adevărat durerea unor părinți care și-au pierdut copiii.

Un semnal de alarmă care nu a fost ascultat

Tragedia de la Beirut ar fi trebuit să fie un moment de trezire pentru întreaga societate.

Din păcate, un an mai târziu, incendiul din clubul Colectiv avea să arate că lecția nu fusese învățată.

Cu ani înainte, incendiul de la Maternitatea Giulești demonstrase deja cât de fragile pot fi sistemele de siguranță într-o țară în care regulile există, dar sunt adesea ignorate.

După fiecare tragedie au urmat promisiuni, anchete și declarații solemne.

Și totuși, întrebarea rămâne: s-a schimbat cu adevărat ceva?

Cine poartă responsabilitatea

Vinovați sunt, în primul rând, patronii care, din lăcomie sau nepăsare, aleg să ignore regulile de siguranță și să transforme spațiile comerciale în capcane.

Vinovat este însă și statul care, prin controale insuficiente sau superficiale, permite ca astfel de locuri să funcționeze ani la rând fără ca cineva să verifice dacă sunt cu adevărat sigure.

Dar există și o responsabilitate despre care se vorbește prea puțin: cea a cetățenilor.

În România se discută mult despre marile scandaluri de corupție, însă prea rar cineva are curajul să tragă de mânecă vecinul, patronul unui bar sau proprietarul unui restaurant care nu respectă regulile.

Mulți oameni continuă să intre, să lucreze sau să se distreze în locuri despre care știu, în adâncul lor, că nu sunt în regulă.

Tragedia de la restaurantul Beirut, ca și celălalte tragedii care au urmat sunt un avertisment dur, care ar trebui să rămână în memoria tuturor.

Aveți grijă pe unde mergeți, pe unde traversați, unde mâncați, de unde mâncați, unde beți și unde vă distrați.

Pentru că uneori o seară obișnuită se poate transforma într-o tragedie.

Și atunci nimeni nu vă mai poate aduce înapoi.

CITEȘTE ȘI: Cine este cu adevărat „Regele invențiilor” de la Românii au Talent: povestea incredibilă începută în 1992

 Bal pe două fronturi. Ceaușescu între Iran și America: Cum făcea afaceri cu ambele tabere în plin conflict