La Mănăstirea Piatra Fântânele, maica Valentina pregătește langoși de post – gustoși și sățioși, din aluat frământat cu răbdare și prăjiți în ulei, așa cum se făcea odinioară. Este o rânduială simplă a bucătăriei de post, care ne aduce aminte de mesele curate din copilărie și de bucuria lucrurilor făcute cu inimă liniștită. Se pot gusta simpli, cu dulceață ori cu zahăr, după pofta fiecăruia. Bucuria stă adesea în cele mai smerite bucate, iar la mănăstire aceasta se simte în fiecare zi.
Pace și lumină, dragi prieteni ai bucatelor de post și ai inimii cumpătate.
În bucătăria mănăstirii, lucrurile se fac cu tihnă și răbdare, iar fiecare frământare de aluat este ca o mică rugăciune a mâinilor. Astăzi vă împărtășesc rânduiala unor langoși de post, simpli și buni, așa cum îi pregătim aici, la Mănăstirea Piatra Fântânele. Sunt hrănitori, pufoși și potriviți pentru zilele de post, când sufletul și trupul caută curăție și cumpătare.
Pentru această rânduială de bucătărie veți avea nevoie de:
1 kg făină de grâu
750 ml apă călduță
10 g drojdie
1 linguriță sare
Uleiul pentru prăjit se adaugă la vremea lui, când aluatul este pregătit.
Într-un bol mic se pune drojdia și se amestecă cu puțină apă călduță. Se lasă câteva clipe să prindă viață și să se înspumeze ușor. Astfel știm că aluatul va crește frumos.
Într-un vas încăpător se cerne făina și se adaugă sarea. Se toarnă drojdia pregătită și restul de apă călduță.
Se frământă cu răbdare vreme de 8–10 minute, până ce aluatul devine moale și elastic. Mâinile să lucreze cu liniște, iar aluatul va răspunde cu bunătate.
Vasul se acoperă cu un ștergar curat și se lasă la loc călduț 45–60 de minute, până ce aluatul își dublează volumul. Aceasta este vremea lui de odihnă și creștere.
Din aluat se rup bucăți potrivite și se întind cu mâna în discuri rotunde, cât palma sau puțin mai mari. Nu trebuie să fie perfecte, căci frumusețea lor stă în simplitate.
Într-o tigaie adâncă se încinge uleiul. Langoșii se prăjesc 1–2 minute pe fiecare parte, până capătă culoare aurie și miros îmbietor.
Se scot pe hârtie sau pe un ștergar pentru a se scurge uleiul.
Langoșii de post pot fi mâncați în felurite chipuri:
cu usturoi pisat, amestecat cu apă și sare
cu zacuscă
cu sos de roșii
ori, pentru cei care iubesc gustul dulce, cu gem, magiun sau zahăr pudră
Dacă aluatul este lăsat puțin mai moale, langoșii vor ieși mai pufoși. Când îi întindeți, ungeți mâinile cu puțin ulei, ca să se modeleze mai ușor.
La masa simplă a bucătăriei de post învățăm adesea că bucuria nu vine din belșugul bucatelor, ci din dragostea cu care sunt pregătite și împărțite. Un langoș cald, frământat cu răbdare și dăruit cu inimă bună, poate aduce mai multă mângâiere decât o masă îmbelșugată.
Așa ne aducem aminte de un cuvânt plin de lumină al părintelui Teofil Părăian, care spune:
„Niciodată nu-i omul atât de fericit, decât atunci când se știe iubit și când iubește.”
În viața mănăstirii, aceste cuvinte se împlinesc în lucrurile mici și smerite: într-o pâine frământată cu răbdare, într-un langoș cald împărțit cu aproapele sau într-o masă de post pregătită cu inimă curată. Când punem dragoste în ceea ce facem și împărțim cu ceilalți din puținul nostru, bucatele capătă un gust aparte – gustul bucuriei și al binecuvântării.

CITEȘTE ȘI: Maica Alexandra de la Mănăstirea Chiroiu dezvăluie salata de post cremoasă și aromată din morcovi și nucă