Condițiile de pensionare din România impun un stagiu minim de cotizare de 15 ani pentru pensionarea la vârsta standard și de cel puțin 35 de ani pentru pensionarea anticipată.
Mulți români descoperă însă abia în momentul depunerii dosarului că nu îndeplinesc cerințele, în special din cauza perioadelor în care angajatorii nu au virat contribuțiile, iar firmele respective nu mai există pentru a putea fi trase la răspundere.
În aceste situații, persoanele aflate aproape de vârsta de pensionare au două opțiuni: fie așteaptă împlinirea vârstei standard, unde este necesar doar stagiul minim de 15 ani, fie achiziționează anii lipsă de la casa teritorială de pensii.
Sistemul public de pensii este finanțat aproape integral din contribuțiile angajaților, care plătesc 25% din salariul brut, din care 4,75% merge către Pilonul II. La un salariu brut de 20.000 de lei, contribuția lunară pentru pensii este de 5.000 de lei, iar la un salariu brut de 10.000 de lei, contribuția este de 2.500 de lei.
Pentru salariul minim brut, stabilit în prezent la 4.050 de lei, contribuția lunară la pensii este de 1.012,5 lei, sumă rotunjită de CNPP la 1.013 lei. Astfel, un an de vechime cumpărat în acest moment costă 12.156 de lei.
De la 1 iulie, salariul minim brut va crește la 4.325 de lei, ceea ce va duce contribuția lunară la 1.081,5 lei, rotunjită la 1.082 lei. În aceste condiții, un an de vechime cumpărat după această dată va costa 12.984 de lei, echivalentul a peste cinci salarii minime nete.

De la 1 ianuarie 2026, modul de calcul al stagiului de cotizare se schimbă fundamental, trecându-se de la numărul de zile lucrătoare la numărul de zile calendaristice. Modificarea a fost necesară deoarece angajatorii raportează zilele lucrate, în timp ce noua lege a pensiilor stabilește stagiul în funcție de zile calendaristice. Un ordin al CNPP publicat recent în Monitorul Oficial detaliază procedura tehnică de conversie și formulele aplicate.
Pentru perioada aprilie 2001 – februarie 2003, suma zilelor lucrate în condiții normale reprezintă numărul de zile declarate de angajator, fără zilele în care angajatul a beneficiat de șomaj sau alte indemnizații.
Pentru perioada martie 2003 – iunie 2005, numărul de zile lucrate se determină prin raportarea orelor lucrate la norma zilnică, care poate fi de 8, 7 sau 6 ore pentru normă întreagă, respectiv între 1 și 7 ore pentru contractele part-time.
Începând cu iulie 2005, calculul devine mai simplu, fiind luate în considerare direct zilele declarate de angajator, fără raportare la normă sau ore lucrate.
Cu respectarea prevederilor legale, în mod similar se calculează:
Ordinul prevede și limitarea numărului de zile lucrate la numărul de zile lucrătoare din lună. De exemplu, dacă un angajat a lucrat 20 de zile într-o lună cu 22 de zile lucrătoare și 30 de zile calendaristice, stagiul se calculează prin înmulțirea celor 20 de zile cu 30 și împărțirea rezultatului la 22, ceea ce duce la 27,27 zile de stagiu.
Pentru angajații care au lucrat tot anul fără întreruperi, în afara concediului de odihnă, numărul de zile lucrate va corespunde cu numărul de zile calendaristice, rezultând un stagiu complet.
În cazul celor cu normă parțială, cu perioade de întrerupere sau cu mai multe contracte simultane, stagiul se calculează proporțional, fără a depăși numărul de zile lucrătoare din lună sau din an.
CITEŞTE ŞI: Acești pensionari din România pot rămâne fără pensie. Ce document trebuie depus până pe 31 martie 2026
Lovitură dură pentru angajați! Adeverința de vechime nu mai poate fi obținută de la ITM