În bucătăriile mănăstirești, mâncarea nu este doar hrană pentru trup, ci și prilej de liniște, răbdare și binecuvântare. Rețetele de post se pregătesc cu simplitate și cu grijă, iar fiecare ingredient este pus cu măsură și cu gând bun. La Mănăstirea Piatra Fântânele, maica Valentina ne arată cum se pregătește o supă de linte de post, hrănitoare și plină de aromă, așa cum se gătește de multe ori în vremea posturilor, când viața se așază în rânduială, iar sufletul caută liniștea.
La Mănăstirea Piatra Fântânele, în liniștea munților și sub rânduiala vieții monahale, maica Valentina ne-a arătat cum se pregătește o supă de linte, simplă, hrănitoare și gustoasă. Este una dintre rețetele nelipsite din bucătăriile de mănăstire, mai ales în vremea posturilor, când trupul se smerește, iar sufletul se întărește. În aceste locuri binecuvântate, fiecare bucată de pâine și fiecare oală de mâncare se pregătesc cu răbdare, cu rugăciune și cu mulțumire către Dumnezeu, iar hrana se face nu doar îndestulare pentru trup, ci și mângâiere pentru suflet.
Pentru o oală mare de supă, de aproape patru litri, sunt trebuincioase următoarele:
100 ml ulei, trei morcovi,
trei rădăcini de pătrunjel,
o țelină,
trei ardei capia,
150 de grame de linte verde,
o lingură de frunzulițe de tarhon,
sare și piper, după gust.
Sunt ingrediente simple, smerite și la îndemână, așa cum se află adesea în bucătăriile de mănăstire, dar puse cu bună rânduială dau naștere unei supe sățioase, curate și pline de dulceață.
Pentru lintea verde, de cele mai multe ori nu este nevoie să fie pusă la înmuiat înainte. Dacă este linte uscată obișnuită, ea fierbe destul de repede, în aproximativ douăzeci și cinci până la treizeci și cinci de minute, direct în supă.
Dacă dorim ca boabele să își păstreze frumusețea și forma în oală, este de ajuns să fie spălate bine în două sau trei ape înainte de a fi puse la fiert. În acest fel se curăță și se pregătesc cum se cuvine.
Dacă însă lintea este mai veche sau dacă se dorește să fiarbă mai iute, ea poate fi lăsată la înmuiat vreme de o jumătate de ceas sau chiar un ceas. După aceea, apa se aruncă, iar lintea se adaugă în supă.
Mai întâi se pregătesc legumele. Morcovii, rădăcinile de pătrunjel și țelina se curăță și se taie cubulețe ori rondele, după cum place fiecăruia. Ardeii capia se spală, se curăță de semințe și se taie în bucăți potrivite.
Într-o oală mare se pune uleiul la încălzit, la foc domol. Se adaugă morcovii, pătrunjelul și țelina și se călesc ușor câteva minute, amestecând din când în când, până când încep să se înmoaie și să își lase mireasma. Apoi se pun și ardeii capia și se mai lasă puțin pe foc.
Se toarnă peste legume aproximativ trei litri și jumătate de apă și se lasă să dea în clocot. Între timp, lintea verde se spală bine în mai multe ape, până când apa rămâne limpede. Când supa începe să fiarbă, se adaugă lintea în oală.
Se lasă totul la foc potrivit aproximativ treizeci până la treizeci și cinci de minute, până când lintea și legumele devin fragede. La nevoie, spuma care se ridică deasupra se poate lua ușor.
Când toate au fiert bine, se adaugă sarea și piperul, după gust, apoi frunzulițele de tarhon. Supa mai clocotește câteva minute, cât să se împrietenească aromele și să se așeze gustul.
Supa de linte se servește caldă, aburindă, cu puțin tarhon presărat deasupra, dacă este la îndemână. Este bună atât la amiază, cât și spre seară, mai ales în zilele de post, când trupul cere hrană curată, iar sufletul caută liniște.
Pentru cei care doresc o supă mai legată, se poate pasa o parte din linte și din legumele fierte, chiar în oală, iar astfel mâncarea capătă o consistență mai catifelată și mai bogată.
Într-o astfel de rânduială a bucătăriei mănăstirești, unde simplitatea se întâlnește cu bunul gust, își găsește loc și cuvântul plin de adevăr al părintelui Arsenie Papacioc: „Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei.” Așa este și cu bucatele de post, cu mâinile care le pregătesc și cu sufletele care le așază pe masă: fiecare are darul său, frumusețea sa și rostul său binecuvântat.
