Soarta blocurilor comuniste din România îi sperie pe proprietari. Ce spun românii despre clădirile vechi de peste 50 de ani

Milioane de români locuiesc astăzi în blocuri ridicate în perioada comunistă, multe dintre ele depășind deja jumătate de secol de existență. Discuțiile despre viitorul acestor clădiri sunt tot mai intense, în timp ce opiniile românilor variază între încredere în rezistența lor și scenarii pesimiste privind degradarea.

Deși vechimea este evidentă, prețurile apartamentelor din blocurile construite între 1945 și 1989 au continuat să crească în ultimii ani. În București, locuințele sunt listate frecvent la peste 100.000 de euro, iar unele ajung aproape de 200.000 de euro. În orașe precum Cluj-Napoca, Iași sau Constanța, prețurile sunt ceva mai reduse, dar și acolo tendința este ascendentă.

Soarta blocurilor comuniste din România îi sperie pe proprietari

În numeroase orașe mici, lipsa investițiilor în construcții noi după 1990 a menținut cererea ridicată pentru blocurile vechi. Declinele industriale, scăderea populației și migrația au contribuit la stagnarea dezvoltărilor imobiliare, iar mulți români au ales alte tipuri de locuire.

La peste 35 de ani de la ridicarea majorității acestor clădiri, mulți români consideră că următoarele decenii vor aduce provocări majore. O dezbatere recentă pe rețelele sociale a generat numeroase reacții privind durata de viață a blocurilor.

„Blocurile comuniste (în special cele din prefabricate) par că au fost construite cu o durată de viață de aproximativ 70–100 de ani. Prin anul 2050, multe dintre acestea își vor atinge limita duratei de viață și vor trebui reconsolidate sau reconstruite. În condițiile în care doar o parte dintre locatari și-ar permite să investească bani în reconstrucție sau consolidare, mă îndoiesc că se va ajunge la un consens și că problema acestor blocuri va fi ignorată până când acestea vor începe să cadă sau vor rămâne în paragină (cum sunt unele cămine de nefamiliști din zonele mai defavorizate)”, afirmă un utilizator al platformei Reddit.

Un alt român compară situația cu cea din unele orașe mari din India, unde clădirile vechi sunt demolate și reconstruite, iar proprietarii primesc apartamente noi, mai spațioase, în timp ce dezvoltatorii vând restul unităților.

„Acum, se va întâmpla același lucru și în cazul orașelor mari din România? Cine știe…”, întreabă acesta.

Unii participanți la discuție consideră că viitoarele cutremure vor decide soarta multor blocuri din București. Există opinii conform cărora demolarea nu este rentabilă pentru dezvoltatori și ar întâmpina opoziție din partea locatarilor.

„Reabilitarea este mult mai eficientă ca preț și mai ușor de realizat decât demolarea și reconstruirea”, susține un internaut.

Alți români observă că apartamentele din blocurile vechi continuă să se vândă la prețuri ridicate.

„Sunt oameni care spun că blocurile vor rezista mai mult decât ei și că și clădirile noi pot avea probleme la un cutremur puternic, chiar dacă nu se prăbușesc”, afirmă un alt utilizator.

Durata de viață depinde însă și de modul în care clădirile sunt întreținute.

„Există clădiri lăsate în paragină, cu infiltrații și armături la vedere, dar și blocuri bine întreținute, reabilitate și modernizate, care pot rezista mult mai mult decât se credea inițial”, spune un alt român.

Un internaut povestește că a locuit într-un apartament de aproximativ 100 de ani în Edinburgh, încă funcțional și în stare bună.

„Atunci, ce să pățească blocurile comuniste din beton armat? Chiar și dacă rămân nefolosite, structura tot ar mai rezista cel puțin 100 de ani”, adaugă acesta.

Alt utilizator subliniază că durata de viață a unei clădiri este relativă și că intervalul de 50–70 de ani reprezintă mai degrabă o perioadă de proiectare decât un termen-limită.

„Unii cred că blocurile comuniste sunt cele mai bune și că vor rezista la nesfârșit. În realitate, multe dintre ele au ajuns la finalul duratei de proiectare, iar următorul cutremur mare va lămuri situația. De obicei se așteaptă fără să se ia măsuri serioase, iar ideea demolării și reconstruirii este rar discutată”, afirmă acesta.

Există și opinii optimiste, potrivit cărora blocurile bine întreținute pot rămâne funcționale mult timp.

„Avem construcții vechi de sute de ani care stau încă foarte bine”, spune un alt român.

Un internaut consideră că blocurile construite în anii ’80 vor fi locuite peste decenii de generații cu venituri mai mari și mentalități diferite.

„Își vor dubla prețul, asta se va întâmpla. Și acum, la 50 de ani de la construcția lor, sunt exagerat de scumpe”, afirmă altcineva.

Ce spun românii despre clădirile vechi de peste 50 de ani

În perioada comunistă, populația urbană a României s-a triplat, crescând de la circa patru milioane de locuitori în 1948 la peste 12 milioane în 1990. Blocurile au fost construite într-un ritm accelerat pentru a găzdui valurile de oameni care părăseau satele afectate de colectivizare.

Primele clădiri ridicate în anii ’40 și ’50 erau construite din cărămidă, aveau două etaje și acoperișuri de țiglă, fiind integrate în cvartale cu spații verzi și zone comerciale. După aproape opt decenii, multe dintre acestea prezintă degradări la nivelul instalațiilor, tâmplăriei, acoperișurilor și fațadelor.

În anii ’60, românii s-au mutat în blocurile de tip „Hrușciovka”, inspirate din modelul sovietic, unde calitatea materialelor a scăzut treptat. Prefabricatele au înlocuit cărămida, iar acoperișurile au fost transformate în terase izolate cu smoală. Spațiile tehnice au fost proiectate minimal, iar elementele decorative au dispărut.

Blocurile din anii ’60 și ’70 aveau până la patru etaje, pentru a evita instalarea lifturilor, iar apartamentele erau mici, de 30–40 de metri pătrați. Microraioanele construite în acea perioadă aveau un aspect uniform, cu blocuri ridicate simultan și amplasate foarte aproape unele de altele.

În anii ’70 și ’80 au apărut blocurile-turn, proiectate fără accent pe confort. Probleme precum presiunea scăzută a apei, infiltrațiile și temperaturile ridicate la ultimele etaje erau frecvente. Căminele de nefamiliști, destinate muncitorilor, ofereau condiții și mai dificile, cu spații comune și camere înghesuite. După 1990, multe dintre aceste clădiri au fost abandonate sau ocupate informal.

CITEŞTE ŞI: O mare fabrică din România se închide după decenii de activitate. Peste 800 de angajați riscă să rămână fără loc de muncă

Câte zile libere sunt de Rusalii în 2026. Sărbătoarea care aduce o minivacanță pentru mulți români