Rusaliile sunt considerate una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, fiind celebrate la 50 de zile după Paște.
În tradiția românească, această perioadă este asociată atât cu semnificații religioase, cât și cu credințe populare vechi. În România, Rusaliile sunt zile libere pentru majoritatea angajaților.
Rusaliile din 2026 vor avea loc la finalul primăverii și vor aduce o zi liberă suplimentară pentru salariați, însă se vor suprapune cu o zi care era deja liberă pentru elevi și profesori. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh va fi celebrată de credincioșii ortodocși duminică, 31 mai 2026, dată stabilită la 50 de zile după Paștele ortodox, care în acel an cade pe 12 aprilie. Pentru catolici, Rusaliile sunt marcate pe 24 mai.
În România, Rusaliile sunt sărbători legale din 2008, iar angajații beneficiază de două zile libere: duminică, 31 mai, și luni, 1 iunie. Pentru cei care lucrează în regim de luni până vineri, doar ziua de luni reprezintă o zi liberă în plus, deoarece prima zi cade într-o duminică.
A doua zi de Rusalii coincide cu Ziua Copilului, care era deja liberă pentru elevi și profesori. Astfel, începutul lunii iunie 2026 va aduce pentru multe familii un weekend prelungit.
Pentru credincioșii catolici, Rusaliile sunt celebrate pe 24 mai 2026, însă zilele libere legale sunt stabilite după calendarul ortodox. Prin urmare, angajații catolici vor beneficia de zilele libere din 31 mai și 1 iunie, la fel ca restul salariaților. Data de 24 mai nu este zi liberă legală, dar poate fi acordată prin înțelegere cu angajatorul.
Rusaliile marchează Pogorârea Duhului Sfânt și sunt celebrate în a cincizecea zi după Paște, întotdeauna într-o duminică. Sărbătoarea amintește de momentul în care Duhul Sfânt s-a coborât asupra apostolilor și asupra Fecioarei Maria.
„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și, iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa”.
Rusaliile sunt printre cele mai vechi sărbători creștine, fiind menționate încă din perioada apostolică, însă originile lor sunt anterioare creștinismului. Autori creștini timpurii și canoanele unor sinoade din primele secole au făcut referire la această sărbătoare.

Inițial, Cincizecimea marca atât Înălțarea Domnului, cât și Pogorârea Duhului Sfânt, dar în jurul anului 400 cele două au fost separate: Înălțarea a fost stabilită la 40 de zile după Paște, iar Rusaliile au rămas dedicate Pogorârii Duhului Sfânt.
Termenul „Rusalii” provine din latinescul Rosalia, derivat din grecescul rousália, și se regăsește și în limba slavonă. În Vechiul Testament, sărbătoarea era una agricolă, dedicată recunoștinței pentru roadele pământului, peste care s-a suprapus ulterior semnificația creștină.
Romanii au preluat denumirea și unele obiceiuri, iar odată cu creștinarea Imperiului, sensurile păgâne s-au estompat treptat. În mitologia românească, rusaliile – cunoscute și ca iele – sunt ființe supranaturale feminine care apar noaptea, înainte de cântatul cocoșilor, în perioada dintre Paște și Rusalii.
Acestea sunt considerate spirite ale morților care, după ce părăsesc mormintele la Joimari și petrec Paștele printre oameni, refuză să se întoarcă în lumea de dincolo. Asemănătoare sânzienelor, rusaliile apar în cete și pun la încercare oamenii.
„Locuința lor s-ar afla prin codrii neumblați și neatinși de topor sau de picior de om, prin văzduh, pe câmpii, pe ostroave pustii, pe ape mari. Ele pot fi văzute pe timp de noapte, plutind și fâlfâind prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe sub streșinile caselor. Umblă însoțite de lăutari (fluierași, cimpoieri), sună din clopoței, bat din tobe și trâmbițe, joacă (hora, brâul etc.), întind mese pe iarbă verde, beau, petrec”, notează etnologul Ion Ghinoiu.
Rusaliile au fost asociate cu zânele pădurii, numite „Alea Frumoase” în zona Hunedoarei, considerate protectoare ale naturii. Etnologii le-au identificat cu divinități din mitologia tracică și greco-romană, precum Bendis, Artemis sau Diana.
„Prezența lor nu era decât nocturnă, iar cei pedepsiți erau totdeauna bărbații: lor li se schimba chipul, li se strămuta uitătura”, scria Lucia Apolzan.
Tradiția spune că cei care văd sau aud rusaliile nu trebuie să se miște și nici să le vorbească.
„Pe unde joacă, pământul rămâne ars și bătătorit, iarba înnegrește sau încetează să mai crească. Rusaliile îi pedepsesc pe oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, pe cei care dorm noaptea sub pomi sau care ies noaptea la fântână după apă, ridicându-i pe sus în vârtejuri sau schimonosindu-i”.
În tradiția populară, călușarii – dansatorii Călușului – sunt considerați protectori împotriva acestor spirite, printr-un ritual străvechi asociat cu fertilitatea și alungarea răului.
CITEŞTE ŞI: Cine are liber în Vinerea Mare 2026. Condiția pe care trebuie să o îndeplinească salariații
Ce sunt Rusaliile și când se sărbătoresc. Tradiții și superstiții