Sunt rețete care nu hrănesc și trupul și sufletul. Așa sunt și gogoșile de post făcute în casă, după o rânduială veche, învățată la mănăstire.
Maica Filofteia păstrează această rețetă simplă și curată, așa cum a deprins-o la Mănăstirea Turnu, și o aduce mai departe ca pe o bucurie a copilăriei și a postului trăit cu liniște.
Ingrediente pentru gogoși de post:

Într-o bucătărie liniștită, unde fiecare gest are rostul lui, se începe cu activarea drojdiei. Într-un bol mic se amestecă drojdia cu puțină apă călduță și o lingură de miere, apoi se lasă câteva minute până când prinde viață și devine spumoasă.
Într-un vas mare se cerne făina, se adaugă sarea, apoi drojdia activată, restul de apă călduță, mierea și câteva picături de esență de rom. Aluatul se frământă cu răbdare, până devine elastic și omogen. Este un moment care cere liniște și stăruință, așa cum fiecare lucru bun se zidește încet.
Aluatul se acoperă și se lasă la crescut într-un loc cald, ferit de grabă. În aproximativ o oră, acesta își dublează volumul. Este un timp al așteptării, dar și al liniștirii, în care lucrurile se așază firesc.
După ce a crescut, aluatul se răstoarnă pe blatul uns ușor cu ulei. Se întinde o foaie potrivit de groasă și se taie gogoșile, fie cu un pahar, fie cu o formă simplă. Se mai lasă puțin la odihnit, ca să-și păstreze aerul și frăgezimea.
Într-o cratiță adâncă se încinge uleiul, iar gogoșile se prăjesc pe rând, la foc potrivit, până capătă o culoare aurie. Se întorc cu grijă și se scot pe șervețele, pentru a rămâne ușoare și pufoase.
Cât sunt încă calde, gogoșile se ung cu miere, apoi se presară cu fulgi de nucă de cocos și un praf de scorțișoară. Nimic complicat, doar gust curat și arome care amintesc de copilărie.
Gogoșile ies moi, pufoase și ușor parfumate, cu dulceața blândă a mierii. Sunt potrivite pentru zilele de post, dar și pentru momentele în care vrei să aduci în casă o liniște caldă, de demult.
Așa cum aluatul crește în tihnă și răbdare, tot așa și sufletul se zidește prin ascultare și rânduială. Sfântul Vasile cel Mare ne rostește blând:
„Prefă-te în hambar al virtuților, iar cheie să-ți fie glasul părintelui tău duhovnic!”
În simplitatea unei rețete de post se ascunde, uneori, o lecție mai adâncă: ceea ce se face cu răbdare, cu credință și cu rost, aduce nu doar hrană, ci și pace.
Plăcintă sărată de post cu cartofi, după rânduiala maicii Varvara de la Mănăstirea Dintr-un Lemn