Plăcintă sărată de post cu cartofi, după rânduiala maicii Varvara de la Mănăstirea Dintr-un Lemn

Chiar și în vremea postului, când masa este mai cumpătată și mai smerită, bucatele pot fi pline de gust și de har. La Mănăstirea Dintr-un Lemn, maica Varvara pregătește o plăcintă cu cartofi rumenă și sățioasă, din ingrediente puține și la îndemâna oricui.

Este o rețetă simplă, dar cu suflet, care arată cât de mult se poate dobândi dintr-o legumă atât de obișnuită precum cartoful, atunci când este gătită cu răbdare și cu gând bun.

Rețetă de plăcintă sărată de post cu cartofi

În liniștea mănăstirii, hrana nu este doar pentru trup, ci și pentru suflet. Bucatele se pregătesc cu grijă, fără grabă, iar fiecare gest capătă înțeles. Simplitatea devine bogăție, iar puținul, bine chivernisit, ajunge îndestulător.

Așa este și această plăcintă cu cartofi, care nu caută să impresioneze prin îmbelșugare, ci prin rânduială și bună măsură.

Ingrediente pentru plăcinta sărată de post:

Pentru această plăcintă de post se folosesc doar câteva ingrediente, dar fiecare își are locul și rostul său:

• 500 g făină
• 10 g sare
• 10 g drojdie
• 3 căni apă călduță
• 300 g cartofi
• 50 g ulei
• 1 lingură sare
• 10 g boia dulce

Mod de preparare plăcintă de post:

Într-un vas încăpător se pune făina cernută, amestecată cu sarea. Drojdia se desface în apă călduță, cu grijă să nu fie prea fierbinte, ca să nu-și piardă puterea.

Se toarnă apoi apa peste făină și se începe frământarea, încet și cu stăruință, până când aluatul devine moale, neted și ascultător la mână. Dacă se lipește, se mai adaugă puțină făină, cât să se lege cum se cuvine.

La urmă, aluatul se unge cu puțin ulei, se acoperă și se lasă la dospit în loc cald, până când crește și se împlinește, aproape dublându-și volumul.

Umplutura, din darul pământului

Cartofii se fierb în apă cu sare, apoi se scurg bine și se zdrobesc până devin o pastă fină, ca un piure.

Peste ei se adaugă uleiul, sarea și boiaua dulce, care dă culoare și gust. Se amestecă temeinic, până când umplutura devine cremoasă, dar legată, potrivită pentru a fi așezată în aluat.

Este o umplutură simplă, dar hrănitoare, care aduce aminte de mesele curate ale copilăriei.

Întinderea și umplerea plăcintei

Aluatul crescut se împarte în câteva bucăți potrivite și se întinde în foi subțiri. Umplutura se așază fie în mijloc, fie pe toată suprafața, după cum este obiceiul casei.

Foile se împăturesc sau se rulează cu grijă, astfel încât umplutura să rămână bine cuprinsă înăuntru. Plăcinta se aplatizează ușor, fără grabă, ca să capete formă și să se coacă uniform.

Coacerea, până la rumeneală

Plăcinta se poate coace fie în tigaie, la foc potrivit, întorcând-o pe ambele părți până capătă o crustă aurie, fie în cuptor, la căldură domoală, până când se rumenește frumos.

La final, se poate unge ușor cu puțin ulei, pentru un luciu plăcut și un gust mai rotund.

Bucata de pâine și rostul ei

Această plăcintă nu este doar o mâncare de post, ci și o aducere-aminte. În simplitatea ei se regăsește un adevăr adânc al credinței, spus de Sfântul Cuvios Serafim de Sarov:

„Postul adevărat nu constă doar în a istovi trupul, ci și în a-i da celui înfometat pâinea pe care ai vrea să o mănânci tu”

Astfel, orice bucată pregătită cu smerenie poate deveni nu doar hrană, ci și milostenie, dacă este împărțită cu dragoste.

Plăcinta cu cartofi a maicii Varvara este dovada că din puțin se poate face mult, atunci când este lucrat cu răbdare și cu inimă curată. În post, mai mult ca oricând, simplitatea devine binecuvântare.

CITEȘTE ȘI:  Orez de post pufos și aromat: rețeta Maicii Minodora de la Mănăstirea Lăpuș

Musaca de post ca la Mănăstirea Țigănești. Rețeta maicii Pantelimona pentru o textură cremoasă și aromată