Blestemul Persiei și Oracolul care a avut dreptate: avertismentul antic care planează asupra conflictului cu Iranul

Ne aflăm în mijlocul unui război care ne afectează pe toți. De la prețul carburanților s-a declanșat, în multe țări, o inflație galopantă, iar România, fie din lipsa unor mecanisme care să protejeze populația, fie din lăcomia unor cercuri de putere, se află în capul listei când vine vorba de inflație. Nu știm cum se va termina acest conflict, dar știm că, de multe ori în istorie, invaziile asupra Persiei – Iranul modern, s-au terminat prost, iar un Oracol antic a prevăzut exact asta.

O privire în istorie este mai degrabă descurajatoare!

Imperiul Persan, în secolele IV și V înainte de Hristos, domina o zonă vastă, variată, având Iranul de azi în centrul său. Pe atunci, Imperiul Persan mai includea Irakul, Turcia, Golful Persic și unele bucăți din țările vecine.

Imperiul Persan a fost întemeiat de o dinastie regală, numită dinastia ahemenidă. Această dinastie a avut un sfârșit tragic, fiind învinsă în jurul anului 330 înainte de Hristos, atunci când Alexandru cel Mare l-a înfrânt pe ultimul conducător al dinastiei, Darius al III-lea.

Dar, în primii ani ai expansiunii persane – în jurul anului 546 înainte de Hristos, cel mai bogat rege al lumii antice, Croesus, care domnea peste o țară numită Lydia, pe teritoriul din vestul Turciei, s-a gândit că ar fi bine să provoace Persia.

Înainte de invazie, sfatul Oracolului

Înainte de a porni campania, Croesus – așa cum se obișnuia în lumea antică – a consultat Oracul lui Apollo de la Delphi, din Grecia. Scriitorul antic Herodot ne redă cuvintele Oracolului:

„Dacă vei trimte o armată împotriva Persiei, vei distruge un mare imperiu.”

Bucuros, Croesus a interpretat vorbele Oracolului ca pe un semnal pozitiv, gândindu-se că va reuși să distrugă Imperiul Persan. Istoria, însă, a dovedit că realitatea avea să fie mult mai crudă. Invazia lui Croesus nu a dus la distrugerea Imperiului Persan, ci, odată cu înfrângerea suferită în fața perșilor, la distrugerea propriului imperiu.

Nefericitul Croesus nu a fost ultimul rege care să încerce să invadeze Persia și care să realizeze că s-a înhămat la o chestiune prea complicată. Grecii și romanii au invadat, la rândul lor, Persia de mai multe ori. De fiecare dată, riscurile au fost mari și logistica un coșmar. În această zonă, războaiele sunt mult mai ușor de început și foarte greu de câștigat sau de încheiat, așa cum pare să afle pe propria piele și președintele SUA, Donald Trump.

Cei care au învins nu s-au ales cu nimic

Alexandru cel Mare, cel care a reușit victorii clare împotriva perșilor, a decedat chiar pe teritoriul Imperiului Persan, în Babilon. A lăsat în urma sa o organizare haotică a vastului teritoriu. Memoria lui Alexandru cel Mare a fost una disprețuită în teritoriile persane, iar succesorii săi nu au putut păstra stăpânirea asupra lor.

Următorul care s-a înscris pe lista înfrânților în fața perșilor a fost celebrul general roman Crassus. Imperiul roman avea atunci un nou inamic formidabil, o nouă dinastie persană: parții. Aceștia au dominat zona timp de secole, iar prima invazie a Imperiului Part de către romani s-a încheiat cu un dezastru.

Armata partă a distrus complet forțele romane de invazie. 20.000 de soldați romani au murit, inclusiv generalul Crassus și fiul său, iar 10.000 de soldați romani au fost capturați.

Războaie constante și cheltuieli abisale

Strămoșul nostru, împăratul Traian, s-a înscris și el pe lista invadatorilor perdanți în fața perșilor. Având un relativ succes, Traian a invadat în anul 116 Golful Persic, cucerind anumite zone. Nu a putut, însă, păstra niciunul dintre teritoriile câștigate.

În același secol, în Mesopotamia, romanii aveau să obțină unele câștiguri teritoriale. Niciunul nu a fost păstrat pe termen lung, iar cronicarul roman Cassius Dio afirma că aceste cuceriri nu meritau în nici un fel efortul:

”El [împăratul Septimius Severus] obișnuia să declare că a adăugat un teritoriu vast imperiului și că l-a transformat într-un bastion al Siriei. În realitate, faptele arată că această cucerire a fost o sursă de războaie constante și mari cheltuieli pentru noi.”

Împăratul care era folosit ca scară pentru cal

În secolul al III-lea d.Hr., dinastia sasanidă a preluat controlul asupra Iranului și Mesopotamiei de la parți. Perșii sasanizi au provocat înfrângeri serioase armatelor romane în secolele următoare.

Împăratul roman Gordian al III-lea a murit în lupta împotriva sasanizilor, în anul 244 d.Hr. Succesorul său, Filip I, a fost nevoit să semneze un tratat de pace umilitor pentru a salva ce mai rămăsese din armată. Dar cele mai mari umilințe aveau să urmeze.

În anul 260 d.Hr., împăratul Valerian a fost capturat de regele persan Shapur I. Relatările legendare susțin că Valerian a fost folosit drept suport pentru picior de către Shapur când acesta urca pe cal. Reliefuri în piatră din secolul al III-lea, care îi arată pe Valerian și Filip I supuși lui Shapur, pot fi văzute și astăzi în Iran.

Aproximativ un secol mai târziu, împăratul Iulian a murit în timpul unei noi invazii a Persiei. Conducând o armată de 60.000 de oameni, a suferit o înfrângere grea și a fost ucis în apropierea capitalei persane. Tratatul de pace care a urmat a dus la pierderea unor teritorii și fortificații importante din nordul Mesopotamiei. Roma a avut nevoie de mai bine de un secol pentru a-și reveni după această înfrângere.

Relieful variat și nemilos, față în față cu războiul modern

Majoritatea invaziilor antice asupra Imperiului Persan au creat probleme serioase pentru cei care le-au inițiat. Geografia variată și uneori dură a fost un factor important, la fel ca determinarea națională și pregătirea militară.

Conflictul actual dintre SUA, Israel și Iran este diferit în multe privințe de războaiele antice împotriva Persiei. Între timp, există alt tip de arme și o altă abordare a războiului. Totuși, reliefurile sasanide din secolul al III-lea, prezente și azi pe teritoriul Iranului, rămân un avertisment despre ce poate merge prost în cazul unei invazii terestre. Săptămânile trec una după alta de la începerea conflictului iar vorbele Oracolului din Delphi par a se auzi din nou tot mai tare.

CITEȘTE ȘI: Cea mai mare petrecere din lume, care a dus la căderea șahului Iranului. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost prezenți

Aurul negru al lumii: povestea fascinantă a caviarului Beluga din Iran