Solo-trip-urile au devenit tot mai populare în ultima perioadă și tot mai multe persoane aleg să plece singure într-o vacanță. Așa a fost și cazul meu, pentru câteva zile am mers în Armenia, unde am avut parte de o experiență frumoasă, pe care o voi povesti mai jos. Am făcut multe activități, iar nivelul de securitate putea fi diferit în funcție de locul ales pentru că nu-mi place să stau într-un singur loc.
Pe la începutul anului 2026, chiar de ziua mea, am găsit un bilet dus-întors de avion destul de ieftin așa că am decis să-l cumpăr. Nu știam dacă prietenele mele vor fi disponibile, așa nu mi-am pus baza în altcineva și, într-un final, am plecat singură. Zborul a fost seara, astfel că am plecat de pe Aeroportul Henri Coandă din Otopeni la 21:15 și am aterizat în Erevan la ora 01:00, lucru care ar speria multe persoane.
Deși știam că puteam comanda un taxi prin aplicație, de exemplu Yandex, am preferat să plătesc în avans pentru un transport asigurat până la cazare. Șoferul m-a așteptat în aeroport, norocul meu a fost că avea o hârtie pe care scria numele meu, că eu nu aveam internet pentru a-l contacta. Putem spune că m-am bazat pe binevoința lui să mă ducă la cazare pentru că nici harta nu am avut-o pentru a verifica.
Am vorbit puțin printr-o aplicație de traducere, căci nu știa engleză prea bine și nici eu armeană. Încă de pe drumul care a durat 20 de minute mi-a spus că Armenia este o țară sigură și mă pot plimba noaptea pe stradă. Părerea lui era la fel ca și rezultatele de pe Google, unde am găsit scorul de 4,5/5 privind siguranța.
Prima cazare pe care am ales-o era la 15 minute de centru, iar drumul mi s-a părut sigur, fiind pe un bulevard destul de aglomerat. A doua opțiune a fost un hostel de tip capsulă, unde într-o singură seară am cunoscut oameni faini, cu povești tare interesante.
M-am plimbat destul mult în fiecare zi, ajungând chiar și după miezul nopții. Am mers la restaurante pentru cină sau prânz și nimeni nu se uita ciudat că eram singură, toată lumea își vedea de scopul său acolo, să mănânce, să bea, să discute cu cine era. Nu am avut parte de priviri ostentative sau să văd alte gesturi care puteau să mă facă să mă simt incomod. Dimpotrivă, am fost oprită pe stradă și mi s-au spus complimente, într-un mod elegant.

Într-una din zile, am mers la Fabrica-Muzeu de Carpete Megerian, care se afla la aproximativ 6 kilometri de centru. Am luat metroul câteva stații, apoi am mai mers pe jos încă 20 de minute, pentru să știți cum se spune „mersul pe jos face picioerul frumos” și nu mă abat niciodată de la această vorbă. Deși eram mai departe de centru și am mers prin cartiere neturistice, unde locuitorii își vedeau pe viață, nu m-am simțit deloc în pericol.
Am vizitat mai multe locuri „instagramabile” și pline de istorie din Armenia, alături de un grup de turiști și de un ghid. Am întâlnit oameni din zonele rurale zâmbitori și primitori. Astfel că după o avetntură avută în această țară, o recomand pentru „solo trip-uri” atât femeilor, cât și bărbaților.
CITEȘTE ȘI: Cât costă o bere la o terasă din Balchik. Scumpiri pe litoralul bulgăresc în 2026
Programul Litoralul pentru toți a început. Cât costă cea mai ieftină cazare