Acum 12 ani, România schimba regulile jocului. Noul Cod Penal care a „ușurat” pușcăriile și a mutat infractorii acasă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În urmă cu 12 ani, România trăia una dintre cele mai mari schimbări din justiția penală post-decembristă. Noul Cod Penal intra în vigoare și, peste noapte, beciurile poliției și penitenciarele începeau să se golească. Infractori trimiși acasă, arest preventiv înlocuit cu arest la domiciliu, fapte dezincriminate și pedepse reduse. Pentru unii, un pas spre Europa. Pentru alții, o invitație la haos.

2014: anul în care legea a devenit mai blândă

Intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, la începutul lui 2014, a aprins imaginația multora dintre cei aflați deja după gratii sau în arest preventiv. Specialiștii spuneau clar: legea nouă este mai blândă decât cea veche. Iar vestea a circulat rapid, din celulă în celulă, din arest în arest.

Instanțele au fost literalmente asaltate de cereri de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Pentru prima dată, ideea că poți fi cercetat penal din confortul propriei locuințe nu mai părea un privilegiu exotic, ci o opțiune reală.

Arestul la domiciliu – visul infractorului obosit de celulă

Arestul la domiciliu, inspirat din modelul clasic european, a devenit speranța în „mai bine” pentru mulți inculpați care nu mai voiau mâncare la cazan, aglomerație, frig și celule meschine împărțite cu necunoscuți.

Judecătorii puteau decide continuarea cercetărilor cu inculpatul în libertate, dar sub control strict, dacă fapta nu era considerată un pericol social ridicat. Și nu, nu era vorba despre stat cu ochii în geam 24 de ore din 24.

Contrar miturilor, arestul la domiciliu nu însemna izolare totală. Inculpatul putea ieși din casă cu respectarea unor reguli clare: putea merge la serviciu, la școală, la piață, la anchetatori sau în instanță.

Programul era strict, iar orice abatere putea trimite rapid individul înapoi după gratii. Măsura avea același regim juridic ca celelalte măsuri preventive și putea fi prelungită periodic, la aproximativ 30 de zile.

Statul făcea economie, infractorii respirau aer de acasă

Pe lângă componenta „umană”, exista și una extrem de pragmatică: costurile. Pentru un deținut sau arestat preventiv, statul român cheltuia peste 2.200 de lei pe zi. Arestul la domiciliu reducea drastic aceste sume, lucru care a cântărit greu în deciziile politice și judiciare ale momentului. Nu întâmplător, unele voci au acuzat că măsura avantajează mai degrabă bugetul statului decât siguranța publică.

La scurt timp după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, au apărut și primele cazuri concrete. Judecătoria Buftea a decis, în primă instanță, înlocuirea arestului preventiv cu arest la domiciliu pentru mai mulți inculpați cercetați pentru furt și șantaj.

Printre cei care sperau să ajungă acasă se afla și Viorel Motoi, zis Gongoi, rudă a celebrelor vrăjitoare implicate în dosarul de înșelăciune asupra Oanei Zăvoranu. Deciziile nu erau însă definitive și puteau fi contestate, semn că noua lege venea la pachet cu tensiuni, temeri și dezbateri aprinse.

Dezincriminări și pedepse reduse: ce s-a schimbat cu adevărat

Noul Cod Penal nu a adus doar arestul la domiciliu. A venit și cu dezincriminarea unor fapte considerate minore, redefinirea infracțiunilor de pericol social scăzut, dezincriminarea relațiilor homosexuale, pedepse mai mici pentru anumite infracțiuni non-violente, accent mai mare pe măsuri alternative la detenție.

Pentru unii, a fost o aliniere la standardele europene. Pentru alții, un semnal că legea slăbește controlul asupra infracționalității.

Astăzi, la peste un deceniu de la acele schimbări, România încă resimte efectele Noului Cod Penal. Arestul la domiciliu, controlul judiciar, pedepsele alternative și dezincriminările au devenit parte din peisajul juridic.

În 2014, însă, totul părea un șoc. O lege nouă, mai blândă, care muta infractorii din celulă în dormitorul de acasă și obliga societatea să se întrebe: unde se termină umanizarea justiției și unde începe riscul?

CITEȘTE ȘI: Înapoi în 2006–2007: anul în care exmatriculările au șocat România. De ce situația este și mai gravă azi

Dați-mi taragotul înapoi!” Drama națională a lui Dumitru Fărcaș, rămas fără „nevastă” chiar în fața Ateneului