Obiceiurile diferă de la o regiune la alta, dar aceste alimente erau, în general, accesibile și ofereau un început de zi energic pentru o zi de muncă grea la câmp. Iată care sunt o parte dintre alimentele care formau micul dejun tradițional al țăranilor români. Care era, de fapt, mâncarea nelipsită de pe masa țăranilor români?
La micul dejun, țăranul român se baza pe alimentele tradiționale, care se găseau în propria ogradă sau care proveneau de la animalele crescute în gospodărie. Nelipsite de la micul dejun se numără brânza de vaci, ouăle, laptele, pâinea de casă, zacusca, mierea de albine, legume și murături.
Te-ar putea interesa: Alimentul care depășește oul la valoare nutrițională. Mihaela Bilic: „Este superior pieptului de pui”
Printre toate acestea, de pe mesele românilor nu lipsea mămăliga, considerat un aliment de bază în acele vremuri. Poate nu la fel de popular și în vremurile moderne, aceasta era făcută din făină de porumb, ori de secară, adesea servită cu brânză de vaci sau smântână. Fiind foarte versatilă, mămăliga era adesea consumată și la alte mese ale zilei.
Ouăle proaspete de la găinile din curte erau un alimente esențial la micul dejun al țăranilor români, adesea fierte sau prăjite în untură de porc sau gătite în diverse feluri.
Brânza de vaci era un alt ingredient important, folosită atât ca atare, cât și amestecată cu smântână. Brânza de oi era, de asemenea, frecvent întâlnită, în special în zonele de munte. Consumul de lapte proaspăt era destul de comun, atât lapte de vacă, de capră, cât și de oaie, fiind adesea completat de o porție de brânză sau smântână.
În perioada toamnei, zacusca – preparată din ardei, vinete, roșii, ciuperci și diverse condimente, era servită pe pâinea proaspătă. Tăranii făceau pâine de casă, adesea coaptă în cuptorul de lemne sau pe plită, iar la micul dejun, pâinea era însoțită de brânză, zacuscă, unt sau murături. În unele zone unde grădinile și pădurile erau la îndemână, țăranul adesea adăuga pe masă legume din propria ogradă, dar și murături, care erau consumate alături de pâine, brânză sau zacuscă.
Mierea de albine era nelipsită de la micul dejun al țăranilor români. Era folosită fie ca atare pe pâine, fie amestecată cu unt sau brânză.