Viața are un simț al umorului aparte: uneori nu-ți trimite semne, ci o poză direct, la pachet cu o amendă. L-au prins controlorii pe Sorin fără bani de bilet. Așa a ajuns în redacție o fotografie cu Sorin Brotnei, băiatul blond din Akcent, formația care a definit începutul anilor 2000 cu hituri, dansuri sincron și refrene imposibil de scos din cap. De aici începe o poveste lungă, ușor ironică, profund nostalgică și plină de detalii care cer, pur și simplu, să fie spuse.
Akcent a fost genul de trupă care a apărut exact când trebuia. Boy band românesc, cu influențe techno-dance, ușor rave, mult synth și foarte mult curaj. Un fel de O-Zone avant la lettre, doar că mai urban, mai de club și cu un aer de „băieți răi” care știu să danseze.
Au avut mai multe piese, dar să fim sinceri: una singură a rămas definitiv în ADN-ul colectiv. Aia cu refrenul. Aia în care băieții ar lua fata cu ei, dar n-au bani de bilet. Filosofie pură de început de mileniu, după eterna și interminabila perioadă de tranziție.
Clipurile? Un deliciu. Scene de club cu fum, figuranți care jucau cu o sinceritate dezarmant de stângace, dansuri sincron învățate probabil pe fugă și Akcent în rol de latino loveri balcanici care făceau praf inimile gagicilor prin lifturi, ganguri și colțuri de club. MTV românesc, cu buget mic, dar cu ambiții planetare.
Revenim la poză. Sorin Brotnei, blond, aproape angelic, ne amintește inexplicabil de rățușca Tweety. Nu știm de ce, dar așa e. Se află la un festival care pare cam aerisit. Poate a ajuns el mai devreme. Poate a stat mai în spate. Cert e că scena se desfășoară pe o pășune cu iarbă, genul de loc unde te întrebi dacă urmează concert sau pășunat.
Sorin stă concentrat, cu mâinile în buzunar. Outfitul? Adidași comozi, blugi rupți strategic în genunchi, tricou Gant (respectabil), bluză de trening Puma (sportiv). Și apoi cureaua. Împletită, nene. Fină, lucrată, aproape de city break italian, dar total pe lângă restul lookului. A încurcat pantalonii cu geaca. De fapt, doar cureaua. Jos cu ea! Bani de bilet nu aveau pe vremuri, dar chiar nu s-a găsit o curea potrivită?
Lăsând gluma la o parte, perioada Akcent a fost una intensă pentru Sorin. Prin presa de la Chișinău circula informația că doi dintre idolii puștoaicelor din România aveau iubite basarabence. În cazul lui Sorin, numele Liliana Bulgac apărea constant: fost fotomodel, ulterior stilist la Harper’s Bazaar. Dragoste la prima vedere, cunoscuți din 2004, cununie civilă la Primăria Sectorului 3. O poveste clasică de început de mileniu, cu blitzuri, declarații și mult interes mediatic.
A urmat episodul „gardului metalic”. Sorin a decis să-și îndrepte dinții, pentru că, vorba lui, pe scenă sunt domnișoare care se uită atent… și în gură. Aparatul dentar a devenit accesoriu de scenă, iar explicația a fost simplă și onestă: „la orice vârstă se poate”. Corect. Standardele erau mari, zâmbetul trebuia să țină pasul cu faima.

Akcent a dat lovitura. Discuri de aur, peste 50.000 de exemplare vândute, concerte pe bandă rulantă, onorarii serioase pentru vremurile respective. Au detronat manelele la nivel de succes de casă, au cântat pentru românii din America, au urcat pe scene mari, au fost difuzați la TVR Internațional. Într-o vară în care alții se plângeau de bani, ei aveau recunoaștere. Și asta conta.
Anii au trecut, proiectul Akcent s-a încheiat, iar Sorin a ales alt drum. Muzica a rămas în suflet, dar businessul a devenit prioritar. Azi, Sorin Brotnei este antreprenor: showroom de mese și scaune pentru HoReCa, fabrică la Oradea, proiecte în Maramureș cu căsuțe tradiționale, hambar, saună și ciubăr. A manageriat o clinică de transplant de păr, iar acum se concentrează pe construcții, mobilier și ideea de „a lăsa ceva în urmă”.
A revenit în prim-plan și prin Asia Express 2024, unde publicul l-a redescoperit. Muzica? Nu o regretă, dar nostalgia apare. Un concert la două-trei luni, doar ca să se „răcorească”, ar fi perfect. Ritmul de altădată? Prea mult. Dar din când în când… de ce nu?
Poza cu amendă sau nu, Sorin Brotnei rămâne un personaj. De la boy band-ul cu refrenul etern, la antreprenorul cu hambar și ciubăr, traseul e lung, coerent și surprinzător de simpatic. Iar dacă mai apare vreo poză pe pășune, promitem solemn: ne ocupăm noi de curea!
CITEȘTE ȘI: Poza care ne-a pus pe gânduri în redacție. Smiley e chiar el, dar chiar ea să fie cine scrie pe poză?