Amore mio, apropie-te puțin, că azi nu facem orice rețetă banală. Azi gătim antipasti de pe vremea Romei Antice, când romanii știau să trăiască bine, să mănânce bine și să nu se streseze inutil. Pasta Queen e aici, cu tigaia încinsă, cu multă caterincă italienească și cu o rețetă veche de aproape 2.000 de ani: Patina ex rusticis, adică străbunica frittatei. Mamma mia, ce istorie gustoasă!
Ce este Patina ex rusticis și de ce e mai cool decât pare
Ascultă-mă bine, tesoro mio. „Patina” nu era un ingredient, nu era un sos secret, nu era vreo fiță. Era tigaia. Romanii găteau „în patina”, iar ce ieșea din ea era magie. Patina ex rusticis era un fel de mâncare simplu, rustic, plin de verdețuri, ouă și condimente – genul de mâncare pe care o faci când zici: Uffa! Ce mai gătesc azi?
Și ce făceau romanii? Aruncau în tigaie ce aveau: muștar verde, varză, sparanghel, castraveți, ierburi aromatice, ouă. Bravo! Bravissimo! Exact ce facem și noi când deschidem frigiderul și zicem: Che palle, nu merg la cumpărături.
Hai, cuore mio, notează:
frunze de muștar negru (sau spanac, kale, frunze verzi – romanii n-ar fi făcut scandal, stai liniștit)
5 ouă
1 ceapă
ulei de măsline
vin alb sec
garum (sau sare, ma dai! nu trăim chiar în anul 50 d.Hr.)
condimente: piper negru, leuștean, semințe de coriandru
cimbru sălbatic sau savory proaspăt
Atât. Che bello! Nimic complicat, nimic fancy, doar ingrediente care se respectă.
Începem încet, piccola, că romanii nu se grăbeau. Ia un mojar și zdrobește condimentele: piper, coriandru, leuștean. Simți mirosul? Accidenti! Asta e aromă adevărată.
Taie un sfert de ceapă mărunt și arunc-o peste condimente. Adaugă cimbrul, puțin ulei de măsline, un strop de vin alb și puțin garum (sau sare). Amestecă bine. Asta e baza, sosul care leagă totul. Angioletto, deja miroase a istorie.
Între timp, toacă frunzele verzi. Pune tigaia pe foc, unge-o generos cu ulei de măsline (romanii nu se zgârceau, non ci credo!), aruncă verdețurile și lasă-le să se înmoaie. Când sunt moi și fericite, toarnă sosul peste ele.
Bate cele 5 ouă și toarnă-le încet în tigaie. Acoperă cu un capac și lasă focul mic. Foarte important: nu întoarce frittata. Romanii aveau răbdare. Tu ai? Dai!
Când ouăle s-au legat frumos, stinge focul. Presară piper proaspăt măcinat deasupra și servește imediat. Fierbinte. Simplu. Rustic. Antic.
Che figata! Ai în farfurie exact ce mâncau romanii înainte de gladiatori, Netflix și carbohidrați numărați obsesiv.
Romanii ziceau așa: dacă vrei, poți adăuga carne de pui fiartă și tocată mărunt sau pulpă de pește. Le pui pe fundul tigăii, peste ele verdețurile, sosul și ouăle. Alt nivel, angioletto!
Sau poți schimba verdețurile: sparanghel (zdrobit și stors de zeamă cu vin), vârfuri de varză, chiar și castravete. Romanii erau flexibili. Foarte moderni, dacă mă întrebi pe mine.
Patina ex rusticis e dovada că mâncarea bună nu ține de modă. E ieftină, sățioasă, plină de nutrienți și se face din ce ai prin casă. Exact genul de mâncare care te face să zici: Mamma mia, de ce m-am complicat atâția ani?
Așa că data viitoare când vrei un antipasti diferit, cu poveste, cu suflet și cu puțină ironie italiană, fă această frittata romană. Mănânc-o încet. Bucură-te. Și spune după prima îmbucătură:
Bravo, Pasta Queen. Che roba!
Cele mai nervoase paste din Sicilia, făcute cu dragoste, foc și dramă de Pasta Queen