Azi, Pasta Queen ne învață să gătim  pastele cu creveți și lămâie care te fac să uiți de orice altceva

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Amore mio, lasă telefonul jos, pune muzică italiană (nu glumesc) și apropie-te de aragaz. Azi nu gătim „ceva rapid”, azi gătim pastele acelea. Cele cu sos cremos, mătăsos, parfumat cu lămîie, cu creveți dulci și vin alb, genul de farfurie care te face să taci la prima îmbucătură și să spui abia apoi: Mamma mia… che figata!

Ingredientele- ca să scăpăm mai repede

Pentru fondul de creveți (secretul gustului):

2 linguri ulei de măsline extravirgin

1 morcov, tăiat bucăți mari

1 tijă de țelină, tăiată bucăți

1 ceapă albă medie, tăiată în sferturi

cîteva tulpini de pătrunjel

capetele și cojile de la 10–12 creveți mari

sare și piper, după gust

100 ml vin alb sec

aproximativ 1,5 litri apă

Pentru paste:

400–500 g spaghetti sau linguine

10–12 creveți mari, curățați

2 linguri ulei de măsline extravirgin

1 cățel de usturoi, tocat grosier

coaja rasă fin de la 1 lămîie netratată

100 ml vin alb sec

2 linguri pătrunjel proaspăt, tocat

6 roșii cherry, tăiate pe jumătate

parmezan ras fin, pentru servire (opțional)

Prima regulă: lămîia nu e dușmanul tău, Tesoro mio

Dacă la „paste cu lămîie” ai strîmbat puțin din nas, te înțeleg. Și eu am făcut-o prima dată. Ma dai! Pastele nu trebuie să fie acre, nu trebuie să atace, nu trebuie să te sperie. În sudul Italiei, lămîia nu e un ingredient agresiv, e o mînă care ridică totul puțin mai sus.

Pe coasta Amalfi și în Sorrento, lămîia e soare lichid. Coaja ei parfumată intră în sos nu ca să domine, ci ca să lumineze. Cu unt, smîntînă și parmezan, lămîia nu taie — mîngîie. Cuore mio, exact asta vrem: un sos cremos, rotund, elegant, care să îmbrace pastele, nu să le înece.

Apoi vin creveții. Și lucrurile devin serioase

Piccola, dacă lămîia e sufletul, creveții sînt corpul. Dulci, fragili, ușor sărați de la mare, se potrivesc perfect cu citricele. Dar aici nu facem compromisuri. Capetele și cojile NU se aruncă. Accidenti! Din ele se naște gustul adevărat.

Într-o oală, ulei de măsline, morcov, țelină, ceapă, pătrunjel. Le lași să transpire ușor, apoi adaugi capetele de creveți. Pocnesc, se înroșesc, încep să miroasă a mare. Vinul alb intră, se evaporă alcoolul, rămîne parfumul. Apă, foc mic, răbdare. Fondul acesta este diferența dintre „bun” și „nu pot să mă opresc din mîncat”.

Sosul – locul unde se leagă totul, Vita mia

În tigaie mare, ulei de măsline și un cățel de usturoi, doar cît să parfumeze, nu să ardă. Creveții curați intră scurt, devin roz, fericiți, gata să fie scoși. Coaja de lămîie rasă fin — che bello! — apoi vin alb și două minute de magie.

Acum vine partea care face oamenii să ofteze. O parte din creveți se blenduiesc cu puțin lichid din tigaie. Da, cremă de creveți. Non ci credo, dar asta e secretul texturii. Crema se întoarce în tigaie, foc mic, pătrunjel proaspăt, un strop de ulei de măsline. Sosul începe să arate exact cum trebuie: lucios, catifelat, promițător.

Pastele nu se fierb. Se cresc în sos. Dai?

Spaghetti sau linguine, Gattino, nimic scurt, nimic timid. Pastele intră crude în tigaie. Fondul de creveți se adaugă treptat, cît să le acopere la limită. Amidonul iese, sosul se leagă, pastele beau aromele. Amesteci des, vorbești cu ele dacă vrei, nu judec.

Cînd tigaia pare prea uscată, mai pui fond. Nu te grăbi. Uffa!, pastele au ritmul lor. Le respecți, te răsplătesc. Cînd ajung al dente, sosul trebuie să le îmbrace ca o mătase subțire, nu să băltească.

Roșiile cherry intră la final, doar un minut, să se înmoaie ușor. Creveții întregi se întorc în tigaie, să se încălzească și ei. Un ultim strop de fond, dacă e nevoie. Respiri adînc. Che roba!

Finalul care te face să închizi ochii

Servești imediat. Coajă de lămîie proaspăt rasă deasupra, poate puțin parmezan, dacă vrei să fii obraznic. Fără decor inutil. Fără grabă. Prima îmbucătură e tăcută. A doua vine cu un zîmbet. A treia cu Bravissimo!.

Pentru că aceste paste sunt o  dovadă că viața poate fi foarte bună, chiar și într-o seară obișnuită, dacă miroase a lămîie, mare și unt topit.

Și dacă cineva spune că nu-i plac… Che palle! Nu e pentru toată lumea. Dar pentru tine?
Pentru tine sînt perfecte.

CITEȘTE ȘI:  Pici Pasta cu Spanac – dacă le gătești, ești quasi italiano ar spune Pasta Queen

Chicken Cacciatore gătit de unica Pasta Queen, un clasic italian simplu, sincer și plin de gust