Calendar ortodox 5 ianuarie 2025. Ajunul Bobotezei, zi de post!

În fiecare zi, CANCAN.ro îți aduce cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, pilda cu tâlc care îți așază gândurile și rugăciunea zilei care te însoțește în drumul tău. Un ritual scurt, dar profund, menit să aducă pace, înțelepciune și binecuvântare în viața ta, zi de zi.

Calendar ortodox 5 ianuarie 2025

În ziua a cincea a lunii ianuarie, Biserica face pomenirea mai multor sfinți și cuvioși care s-au remarcat prin mărturisirea credinței, prin nevoință ascetică și prin jertfă dusă până la capăt.

Sfântul sfințit mucenic Teopempt, episcopul, și sfântul mucenic Teona

Sfântul Teopempt a fost episcop în vremea împăratului Dioclețian, în jurul anului 290, perioadă în care persecuțiile împotriva creștinilor erau deosebit de aspre. El a fost unul dintre primii care au mărturisit fără teamă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost adus înaintea împăratului, unde a demascat înșelăciunea idolilor.

A fost supus la chinuri grele: aruncat într-un cuptor cu foc, orbit de un ochi și silit să bea otravă. În mod minunat, a rămas în viață după toate acestea. Prin răbdarea și credința sa, l-a adus la creștinism pe Teona, fermecătorul care îi dăduse otrava. În cele din urmă, Sfântul Teopempt a fost decapitat, primind cununa muceniciei.

Sfântul Teona, după ce a primit credința în Hristos, a fost aruncat într-o groapă și acoperit cu pământ, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, sfârșindu-se ca mucenic.

Sfânta Cuvioasă Sinclitichia

Sfânta Sinclitichia provenea dintr-o familie nobilă, fiind bogată, frumoasă și foarte evlavioasă. Mulți o cereau în căsătorie, însă ea și-a îndreptat dorul spre Dumnezeu, lepădând grijile lumii și dedicându-se înfrânării și vieții duhovnicești.

A biruit ispitele diavolului și, deși spre sfârșitul vieții a fost supusă unor grele suferințe trupești, asemenea dreptului Iov, nu și-a pierdut tăria sufletului. A răbdat cu bărbăție până la vârsta de 80 de ani, când a trecut la Domnul în pace, primind cununa biruinței împreună cu sfinții.

Cuviosul părinte Grigorie cel din Acrita

Cuviosul Grigorie era originar din insula Creta, născut din părinți evlavioși, Teofan și Iuliana. După ce s-a îndeletnicit cu învățătura, a fost rânduit de părinți să păzească oile. Trăind într-o vreme marcată de prigoana împotriva sfintelor icoane, a părăsit casa părintească și s-a retras în Seleucia, unde a dus o viață de aspră nevoință.

După moartea împăratului Leon, a mers la Ierusalim, unde a petrecut doisprezece ani, îndurând multe suferințe din partea agarenilor. Ulterior, a ajuns la Roma, unde a primit tunderea monahală. A fost adus apoi în Mănăstirea Acrita, unde a dus o viață de asceză extremă: umbla desculț, dormea pe rogojină, se hrănea foarte puțin și se ruga neîncetat.

Nevoințele sale au fost atât de aspre, încât noaptea intra într-un vas cu apă și citea întreaga Psaltire. După o viață de astfel de lupte duhovnicești, cuviosul Grigorie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Cuviosul părinte Fostirie

Cuviosul Fostirie a strălucit ca o lumină venită din Răsărit, trăind viață pustnicească pe un munte înalt, dedicat rugăciunii, postului și privegherii. Prin nevoințele sale, și-a curățit trupul și sufletul, devenind sălaș al Duhului Sfânt și tămăduitor al multor neputințe.

A primit hrană din cer prin îngerul Domnului, asemenea prorocului Ilie. Minunea s-a repetat ani la rând, iar atunci când primea oaspeți, pâinea se înmulțea. Mai târziu, a întemeiat o mănăstire, iar viața fraților s-a sprijinit pe munca mâinilor lor, după rânduiala poruncită de Dumnezeu.

În vremea sa au apărut erezii, iar cuviosul Fostirie a fost chemat la sobor, unde a mărturisit dreapta credință cu tărie. Prin viața și rugăciunile sale, mulți s-au întors la Biserică. S-a mutat la Domnul în seara zilei de 5 ianuarie, iar după moartea sa s-au săvârșit multe minuni.

Alți sfinți pomeniți în această zi

Tot în această zi sunt pomeniți: Sfântul mucenic Sais, care s-a săvârșit prin înec, Sfântul mucenic Teoid, omorât prin călcare în picioare, Cuvioasa Domnina, mutată la Domnul în pace, Cuvioasa Tatiana, mutată la Domnul în pace, Sfântul nou mucenic Romano din Carpensia, care a mărturisit în Bizanț în anul 1794 și a fost ucis prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Rugăciune către Sfântul Sfințit Mucenic Teopempt

O, Sfinte Sfințite Mucenice Teopempt, ales al lui Dumnezeu și purtător al harului arhieresc, tu care ai stat neclintit în fața prigonitorilor și ai rușinat cu credința ta toate uneltirile vrăjmașului, caută cu milostivire spre noi, cei ce cu inimă smerită alergăm la ajutorul tău.

Tu, care purtând haina arhieriei ai mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Arhiereul Veșnic, și ai primit cu răbdare focul, sabia, orbirea și otrava, fără a te clinti din dragostea cea către Dumnezeu, roagă-te pentru noi să fim întăriți în credință și izbăviți de toată lucrarea diavolească.

Izbăvește-ne, Sfinte, de înșelăciunea vrăjilor, de otrava cea văzută și nevăzută, de rătăcirea minții și de întunecarea ochilor sufletului. Luminează-ne gândurile, tămăduiește neputințele noastre și apără-ne de cursele celui potrivnic.

Fii nouă scut tare în vreme de ispită, sabie împotriva răului, pavăză în ceas de primejdie și sprijin celor slabi. Întărește-ne să mărturisim adevărul fără frică, să răbdăm necazurile cu nădejde și să nu ne lepădăm de Hristos în fața încercărilor vieții.

O, Sfinte Teopempt, trimis al lui Dumnezeu și grabnic ajutător al celor ce te cheamă, primește această rugăciune și du-o înaintea Tronului ceresc, ca prin mijlocirea ta să dobândim pace sufletului, sănătate trupului și mântuire veșnică.

Că ție se cuvine cinste și laudă, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

Amintirea care ține omul treaz

Se spune că Filip, regele Macedoniei și tatăl lui Alexandru cel Mare, obișnuia să fie întâmpinat în fiecare dimineață de un slujitor cu o singură frază: „Stăpâne, nu uita că ești muritor”. Iar seara, înainte de odihnă, același slujitor îi punea aceeași întrebare, ca o cercetare a conștiinței: „Ți-ai adus aminte astăzi că vei muri?”.

Prin acest obicei, Filip nu urmărea să se înspăimânte, ci să rămână lucid. Amintirea morții îl ferea de trufie, de abuzul puterii și de uitarea măsurii omenești. El știa că nimic din strălucirea acestei lumi nu este veșnic.

Această pildă este și pentru noi o lecție necesară. Mulți oameni își trăiesc viața ca și cum timpul nu s-ar sfârși niciodată, ca și cum ziua de mâine ar fi garantată. Ne gândim la moarte doar atunci când boala ne țintuiește la pat și respirația devine grea, iar puterile ne părăsesc.

Înțelepciunea Scripturii ne avertizează însă altfel: cel care își amintește zilnic de sfârșitul său trăiește mai atent, mai curat și mai drept. Așa cum spune și înțeleptul Sirah, amintirea morții nu aduce deznădejde, ci ne ferește de păcat și ne așază viața în rânduiala cea bună.

CITEȘTE ȘI:

Rugăciunea către Sfântul Prooroc Sofonie, cel care a profețit distrugerea Ierusalimului

Când se dă Agheasma Mare la Catedrala Patriarhală. Programul complet al slujbelor de Bobotează