Când vine vorba despre o alegere echilibrată din categoria fast-food, pizza poate rămâne în meniu dacă este făcută simplu și corect din punct de vedere tehnic. Accentul cade pe calitatea aluatului și pe moderația ingredientelor, nu pe artificii sau pe liste lungi de toppinguri.
Primul element care face diferența este aluatul. Un proces lent de fermentare, întins pe 24 până la 48 de ore, transformă profund structura acestuia. Drojdia are timp să descompună o parte din componentele mai greu de digerat, iar rezultatul este un blat mai aerat și mai prietenos cu sistemul digestiv.
Din acest motiv, un aluat simplu, din făină albă de bună calitate, apă, sare și drojdie, lăsat să se maturizeze suficient, poate fi o opțiune mai bine tolerată decât variantele grăbite sau cele încărcate cu aditivi. Ideea că făina integrală este automat superioară nu se aplică întotdeauna în cazul pizzei, deoarece un aluat dens și insuficient fermentat poate deveni mai dificil de procesat de organism. În schimb, un blat subțire, elastic și bine dospit, specific stilului napoletan, oferă un echilibru între gust și digestibilitate.
La fel de importantă este simplitatea compoziției. O pizza echilibrată nu înseamnă o combinație bogată de toppinguri, ci o selecție redusă de ingrediente de calitate. Baza clasică de sos de roșii rămâne una dintre cele mai potrivite alegeri. Preparat din roșii coapte și fără adaos de zahăr, acest sos aduce un aport valoros de licopen, un antioxidant asociat cu beneficii pentru sănătate. Gustul intens și natural al roșiilor reduce nevoia de alte sosuri grele sau bogate în grăsimi.

Nutriționista Mihaela Bilic pune accent pe o pizza simplă, cu puține ingrediente și cu un aluat bine maturat. Esențială nu este neapărat folosirea făinii integrale, ci fermentarea lentă a aluatului, care îl face mai ușor de digerat și mai bine tolerat de organism. În această logică, varianta considerată echilibrată se apropie de modelul clasic Margherita sau de o pizza vegetariană, unde ingredientele sunt puține, de calitate și nu încarcă preparatul inutil. Simplitatea rețetei, combinată cu un blat subțire și bine dospit, este elementul care transformă pizza într-o opțiune mai prietenoasă pentru digestie.